Treceți la conținutul principal

Crusta cu linte si energy tapping

casa miroase a cartofi dulci copti. ma voi fi trezit la 5:58 cu Tao gata de luat dimineata in piept pe crampeie sau dintr-o data, oricum ar vrea ea sa ni se dea.
nici nu-l mai intreb ce are cu mine. il giugiulesc cu ochii semi-deschisi, povestim un pic, il las cu o carte de bumbac intre degete si apoi imi fac drum la bucatarie. pun o crusta de linte la cuptor, ma uit fara compasiune la gramada de vase din chiuveta, arunc si 4 cartofi dulci intr-o tava sub crusta ca doar nu s-or certa si ma intorc la sugarul care a facut deja recenzia cartii de bumbac. Si a mai facut ceva si in scutecul de bumbac, iar eu il pup pe obraji de-l usuc si schimb scutecul, ca intr-o morisca a sustenibilului: cur de copil-chiuveta-masina de spalat-uscator-cur de copil...
Ia ma Tao rata asta umpluta cu vata si discutati o vreme, cat deschid si eu mailurile terapiei universale, sa-mi scada self-esteemu daca te mint.
Copilul adoarme. Vis in vis.
Meditez 2 minute, poate 3.
Scot cursta din cuptor. O pozez. Uite-o.
Mai las cartofii.
Trec la planul activitatilor cu Toma: explorateemotiile de la locul de joaca. Discutii + desen. Sa vedem cum trecem peste frici, peste angoase si cum dam loc curajului sa se serecoare atent.
Fac si niste energy tapping: te bati asa singur in cap, sub ochi, ar zice mamaia: ce-a mai insit fa mamica acuma: sa bate omu singur sa sa repare. Incailea.
Merg sa ud florile. E 7.
Casa tace toata ca si cand tot ce-am scris e vis.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet