Treceți la conținutul principal

de-ale sistemului vegetativ simpatic

am scos rufele din masina de spalat si m-am gandit in monotonia terapeutica a dusului lor la nas inainte de aruncarea in lighean: sunt o norocoasa. unei prietene cu 3 copii i s-a stricat masina de spalat saptamana trecuta si plansul ei e seva mersului meu inainte. ca asa functionam noi femeile, ne vaitam una alteia si tesem bucurii noi din mucegaiurile celeilalte, uite ca stia tudor arghezi ce stia cand a scornit metafora asta.
se foieste Tao, sacul meu iubit de cartofi, desi alaptat, schimbat, pupat, distrat. ce vrei ma obraz de gogonea? il pup a 27a oara azi si-l pun la san ignorand matematica meselor la program.
si uite cum il alaptez cu sistemul vegetativ simpatic in timp ce cu sistemul somatic scriu randurile astea ca sa mai aiba si sufletele fanilor mei ce sa citeasca la cafea. pai nu? pai da.
am plantat 2 catei de usturoi incoltiti. tatalutoma a zis: dureaza 6 luni pana vezi planta.
are we rushing somewhere? am raspuns eu cu detasarea lu fratele ghandi, sa-mi fie iertata extrapolarea aceasta curajoasa.
vorba lu toma care amesteca religiile infasurat intr-un prosop pana la brau: I look so mosky.
sa ma intorc la usturoiul din ghiveci: il ud cu stoicism la 2 zile, o fi bine, n-o fi bine. 3 vrabiute vin zilnic la taifas pe marginea ghiveciului. isi pun si ele lumea pasareasca la cale in balconul pazit de spirite rele.
na ca a inflorit si sapunelul asta frez cum ar zice mamaia. there is hope bai! Despre asta este vorba. a adormit tao; vezi cand lasi sitemu simpatic sa-si faca treaba si nu-l stresezi cu ala somatic? mamaaa, mi-e ca investesc intr-un curs de naturopatie, sa mai pun ordine in gandurile astea auto-vindecatoare, ca prea e multa boala in mintile si in sufletele lumii. in fine, merg sa intind rufele spalate cu noroc si sa ne citim senini printre picaturile zilelor viu de grele.

Comentarii

  1. Cred ca usturoiul nu are nevoie zilnica de udare, dar acum depinde si de aerul la voi.


    Si cand incepi despre naturopatie sa ne scrii si noua.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet