Treceți la conținutul principal

bube si figuri de stil

am inceput sa culeg orhidee de pe jos cum culegeam in copilarie macese sau coarne sau flori de tei.
nu mai am oracol sau jurnal, am telefon mobil si tableta si blog.
inseilez propozitii ca atunci, un pic mai global narate si presarate cu plestile astea de orhidee ca intr-o apoteoza a dramaticului.
nici nu stiu ce sa fac cu ele. o sa le fierb, o sa le topesc in vreo alifie sau o sa le las sa se usuce pe un ziar ca ma pricep bine la asta. am mai uscat si coji de rodie, samburi de curmale spre intrebuintari care au uitat sa mai vina.
am pus si niste paine uscata pe pervaz pentru pasarile din cartier iar toma a zis: ce si-ar dori pasarile o mama ca tine!
iar eu i-am zis lui cand ii citea o poveste lu tao: ce si-ar dori bebelusii un frate ca tine.
mi-a dat azi universul o mama de imprumut in timp ce mama mea de acasa se istovea in dor. am imbratisat-o pe mama de imprumut pe viu si pe mama de acasa in gand iar cate lacrimi curg acum n-o sa stiu niciodata.
tao rade si isi scutura capul ca si cand la doar 3 luni a inteles despre ghidusie tot ce trebuia inteles.
ieri un baiat murdar a vrut sa-mi vanda niste saci de gunoi. l-am acuzat de supra pret. el a zis: pa viata mea! i-am desfacut pachetu si i-am numarat sacii. erau 6. el imi promisese 10. ti-i cumpar la juma de pret ca sa te iert.
ma iertati domnita.
domnita, nedomnita, tu tre sa stii ce vinzi.
asa e. m-a pacalit ala cind mi-a facut pachetili.
am mototolit sacii si i-am adus acasa. langa ziaru cu orhidee. bube si figuri de steil, cum ar veni.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet