Treceți la conținutul principal

Vrei sa te pup cu gust de cappuccino?

I-am zis tatalui copiilor mei: sa ma inveti si pe mine sa narez cu voice recognition, poate reusesc sa postez pe blog cu tao la piept fara sa dezvolt lumbago. 
Va trebui totusi sa invat sa-mi recit gandurile spre a se scrie singure iar asta e o arta in sine. 
Cairoul e numai soare si praf azi, ca mereu. Pentru prima oara in 6 ani azi am simtit c-o sa-mi lipseasca pamantul asta rupt cand o sa plec. Mi-a venit sa plang. Sunt recunoscatoare, bai tutancamon. Mi-ai dat o familie, ce sa zic? Esti de comitet, te fac rege pe blog sa te stie toata pucioasa si glodeniul si ma rog unde s-o mai transmite. 
Las copilul mare la gradinita si ma plimb cu purcelu de doua luni printre copaci. Am zis ca soarele de azi e fabulos? Am zis, ia ca-mi fac o poza ca sa ramaie. Ia uite ce obraji rumeni imi face. Pai daca azi la pucioasa eram, de ipsos paream, pam pam.
Mi-a zis toma: mami, you know what i like about you? How you look after being upset, when you are not upset anymore. Mi s-a parut asa intim complimentul asta, ca m-am gandit sa-l scriu neaaparat undeva inainte sa mor. Stati ma ca nu mor, ziceam si eu asa sa sune grandios.
Tao incearca vorbe, inceputuri de vorbe, sunete cu emotii.
Ma gandeam: uite ma, inainte de conventii..
Si cand zic conventii tao se intristeaza, fiindca nu i place cuvantul asta, el s-a nascut liber si asa o sa ramana. Nu mami, ca nu te ingradesc, doar ziceam. 
Deci, inainte de coventii, cand nu existau limbi sau cuvinte, totul era o figura de stil. O emotie de colo pana colo. Uite cum incarca tao fiecare sunet cu suflu. Uite cum isi rosteste el inima. Vezi toma? Da vad vad, zice toma si imita gangureala de inceput de lirica. Si tao parca ar plange, apoi explodeaza in ras, ca doar de ce sa plangem? Lapte este, iubire este iar banii, da-i in.. sa nu mai zic ca sa pastram un limbaj corespunzator.
Ma uit in pietre si dau peste un 4 de romb. Nu-l ridic. Am evoluat. Am insusit detasarea. Caut pe google semnificatia acestei carti simple, rotunde, de toba. Ei poftim ca inseamna mostenire, imbunatatire a situatiei financiare. Baaai, ce v-am zis ma? Banu nu conteaza daca il lasi sa vina.
Il iau pe tatal copiilor mei de mana si-i spun: mi-a iesit un patru de romb in cale. E rost de mostenire. El ma asigura ca se imbogateste si apoi moare sa-mi ramana mie tot.
Ce-ai ma, de ce sa mori? Ce nu putem sa traim frumosi si bogati? Am vazut io in filme ca se poate. Si il iau de mana sa ne plimbam prin casa si sa facem planuri. Cori unde ma duci? Uite asa mi-a venit sa vorbim mergand de mana, nu doar fata in fata ca doi inamici. Vrei sa fii prietenul meu? Vrei sa te pup cu gust de cappuccino? 
Da vreau. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet