Treceți la conținutul principal

Intre iubiri

Inchei o sarcina luata pe slow down inainte. Ii pieptan buclele primului meu copil si stam in clipa asta care de maine n-o sa ne mai apartina doar noua. Acum eu pe tine: i will farm your hair up! ma anunta greblandu-mi ceafa in raspar.
Cum adica?
Adica fac asa un gard din parul tau scurt.
Bine ca esti tu gospodar. Hai sa ne grabim.
In taxi imi spune: mami, stiai ca se poate zbura peste continente cu niste pantofi speciali ca niste rachete?
Mi se pare cam complicat, zic si eu cu toata decenta din lume ca sa nu trantesc un: vezi ma de treaba.
De ce complicat? largeste el dezbaterea.
Ei toma, in viata asta eu o sa-ti povestesc ce-mi place mie, iar ce nu-mi place o sa afli tu singur de pe tableta sau de la tati in functie de interesele tale, ok?
Tu ce interese ai? Ma descoase el ca google cand vrea sa stie cu ce adds sa-mi bombardeze feedul.
Pai ma intereseaza nutritia, yoga de ex, raspund eu ca la scoala cand nu ma tem de profesor.
Pai ce vrei sa afli? Unde au facut yoga prima data oamenii? In strada probabil, incheie el eventualele mele curiozitati. Si canta: I am five
and I feel so alive.🎤
Cand avea 4 ani canta: I'm 4, have you met me before?
Ma temeam ca pentru 5 n-are rima, dar uite ca s-a descurcat.
Ne pupam, il las la gradinita, iar eu merg langa niste bananieri si ma asez pe iarba. Inchid ochii si las imprejurul cuminte sa ma asume fara frici, fara planuri, fara ganduri aproape.
Mirosul mi s-a acutizat iar. Copilul din burta ma anunta astfel ca s-a copt si ca de maine ne vom uita la aceeasi lumina.
Vin acasa si mananc o portocala. Poate pun niste castraveti la murat, niste mango la congelat si niste chiftele de naut la cuptor.
Ah si toma a cerut clatite. Cu miere si lamaie.
Va pup din ultima zi a versiunii mamalutoma. Lucrez la o titulatura noua unde sa-l inghesui si pe purcelu de Tao. 🐷

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet