se dizolva zilele unele intr-altele, tavalugul grijilor batatorind fel de fel de emotii fragede, pe care abia mai apuc sa le agat in cate un cuier de gand si sa le scriu intr-o seara obosita ca asta, langa un pahar de vin de portocale, facut de tatal copilului meu, care se pricepe uite, la copii si la vin.
la gradinita clasa mi-a devenit neincapatoare. 23 de copii isi misuna nerabdarea, curiozitatile, razvratirile, pacea uneori, laolalta, pe o singura voce care urla in timpanele mele: copilarieee.
ei au intre 2 si 3 ani, deci cata disciplina sa visezi ca reusesti sa instaurezi la o astfel de varsta? ii lasi sa devina cine sunt, le canti, le asculti plansul, le pupi parul, le documentezi progresul motric, te faci ca te superi pe ei, ii iei de cate o aripa si-i zbori ca-n lanturile mici de la balciul de mosi la care mergeam eu peste calea ferata cand eram mai mare ca ei un pic.
cum sa le zic eu ca am obosit? cum sa le explic ca ma pregatesc sa ma desprind de jobul asta inainte sa ma inghita.
cum sa le spun eu ca trebuie sa ma iubesc pe mine ca sa stiu sa iubesc mai departe.
vorba lu cosbuc in elzorab: odorul meu, tu stii ca eu te vand.
maine am serbarea de ziua mamei. am mainile calde de atatea felicitari, flori de hartie, coroane galbene pe care le vor purta maine mogaldetele mele daca vor reusi sa nu planga.
cine sunt eu sa le incui emotiile? cata sa fiu sa radiez incredere la puterea 24?
am sunat azi toate mamele care nu stiau de serbare.
mama unei fetite cu picioare moi mi-a raspuns ca micuta a suferit ieri o operatie in coloana si ca daca nu o tin durerile la pat, ea va fi prezenta la filmare, cu aparatul ei cu rotile cu tot.
mi-a stat inima. cand eu ma ingrijorez pentru cati copii n-or sa-mi cante maine, o alta mama se ingrijoreaza pentru picioarele fetitei ei care nu vor deprinde niciodata mersul. ca asa s-a nascut ea cu picioare moi si vointa de fier.
peste plansul meu se asterne plansul lu tatalutoma, care l-a pierdut mai ieri pe tatal lui.
toma ii spune ca daca ne uitam la stele cu atentie, am putea sa-i vedem chipul bunicului intr-una din ele, asa l-a invatat pe el educatoarea lui portugheza si apoi toti mergem acolo la bunicul candva, mai adauga toma cu detasare.
inchei povestea sa apuc sa dorm si eu 10 ore pana la serbare.
o sa fie bine.
la gradinita clasa mi-a devenit neincapatoare. 23 de copii isi misuna nerabdarea, curiozitatile, razvratirile, pacea uneori, laolalta, pe o singura voce care urla in timpanele mele: copilarieee.
ei au intre 2 si 3 ani, deci cata disciplina sa visezi ca reusesti sa instaurezi la o astfel de varsta? ii lasi sa devina cine sunt, le canti, le asculti plansul, le pupi parul, le documentezi progresul motric, te faci ca te superi pe ei, ii iei de cate o aripa si-i zbori ca-n lanturile mici de la balciul de mosi la care mergeam eu peste calea ferata cand eram mai mare ca ei un pic.
cum sa le zic eu ca am obosit? cum sa le explic ca ma pregatesc sa ma desprind de jobul asta inainte sa ma inghita.
cum sa le spun eu ca trebuie sa ma iubesc pe mine ca sa stiu sa iubesc mai departe.
vorba lu cosbuc in elzorab: odorul meu, tu stii ca eu te vand.
maine am serbarea de ziua mamei. am mainile calde de atatea felicitari, flori de hartie, coroane galbene pe care le vor purta maine mogaldetele mele daca vor reusi sa nu planga.
cine sunt eu sa le incui emotiile? cata sa fiu sa radiez incredere la puterea 24?
am sunat azi toate mamele care nu stiau de serbare.
mama unei fetite cu picioare moi mi-a raspuns ca micuta a suferit ieri o operatie in coloana si ca daca nu o tin durerile la pat, ea va fi prezenta la filmare, cu aparatul ei cu rotile cu tot.
mi-a stat inima. cand eu ma ingrijorez pentru cati copii n-or sa-mi cante maine, o alta mama se ingrijoreaza pentru picioarele fetitei ei care nu vor deprinde niciodata mersul. ca asa s-a nascut ea cu picioare moi si vointa de fier.
peste plansul meu se asterne plansul lu tatalutoma, care l-a pierdut mai ieri pe tatal lui.
toma ii spune ca daca ne uitam la stele cu atentie, am putea sa-i vedem chipul bunicului intr-una din ele, asa l-a invatat pe el educatoarea lui portugheza si apoi toti mergem acolo la bunicul candva, mai adauga toma cu detasare.
inchei povestea sa apuc sa dorm si eu 10 ore pana la serbare.
o sa fie bine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu