ieri am desfasurat un atelier de modelaj la ambasada romaniei in egipt, comemorandu-l pe dragul de brancusi si punandu-l pe dragul de toma laolalta cu alte suflete romanesti sa-si priveasca in ochi nedumeririrle.
am incropit o plastelina din faina cu apa si-am plamadit masa tacerii sporovaind in romaneste bucurii de cuvinte.
am oftat la prima lectie a cercului, asa cum o descria maestrul. zicea el ca desenam un cerc cu degetul pe nisip, apoi il taiem in doua si picam in genunchi, apoi ne pravalim in 4 labe si sarutam nisipul cerandu-i iertare cercului. atat.
of toma, ce romanca sunt. m-ai adus la piramide sa te nasc si sa sarut vrand nevrand tot nisipul cerand iertare cercului imprejurarilor.
azi am fost la o aniversare intr-un mall. noi vizitam o astfel de locatie cam de doua ori pe an, asa ca am dat o tura larga prin careffour, iar toma a cerut o apa plata, ca sa poata sa digere toata avalansa de oferte, iar eu l-am pupat pe frunte pentru cuviosenie, daca asa s-o zice la cumintenia pamantului, vorba lu brancusi.
aniversarea a fost intr-un spatiu aglomerat si zgomotos, decorat de la pereti, accesorii, prajitura, tacamuri pana la suveniruri, baloane cu inscriptii batman. oriunde te uitai, ranjea la tine de pe un perete sau de pe o bucata de zahar supereroul.
invitatii, copii de 4 ani ca toma, erau de 2 feluri. cei plictisiti deja de batman, care venisera doar pentru zahar si entertaiment riscant si cei care mureau de frica lu batman si care plangeau isteric spre incurcatura parintilor lor.
un urlet continuu. un circ inchis, fara ferestre. lui toma i-a luat cam jumatate de ora sa inteleaga daca vacarmul e de bine sau nu, insa sarbatoritul ii e prieten bun, deci a mizat pe chemarea sufletului.
am incercat sa nu influentez starea de fapt, cu toata ingrijorarea mea pentru umanitate.
as putea sa descriu in amanunt spatiul asta de joaca bolnava, dar nu cred ca ajuta pe nimeni.
e ca un film de groaza la care te uiti din placerea de a te lasa speriat. joaca de-a frica. plansul isteric si rasul spasmodic ca de la o gadileala pe care n-ai cerut-o.
ne-am intors acasa la cartile noastre de colorat, la un ceai de anason si la o palavrageala la gura resoului electric. am lasat vacarmul sa-si vada de victime, eu cu ingrijorare, toma cu jind. ma doare ca nu-i pot da mai multa nenorocire, ca-l privez de placeri de felul asta si ma intreb de ce o fac. poate fiindca mi-e teama ca l-as pierde pe omul din el in groaza timpurilor. ca n-ar mai reflecta cu emotie la plutirea norilor, la obrazul fin al bebelusilor, la sensul lucrurilor si al oamenilor. ca i-as inchide imaginatia odata cu expunerea la tot comercialul cu care industria de super eroi e pregatita sa mi-l contamineze.
nu sunt pregatita pentru asta.
ma pregatesc mai degraba de un drum spre pucioasa, fie el si pe jos- ca al lu bunu brancusi, sa merg sa sarut cercul familiei si sa-i cer iertare.
niste oameni de stiinta au confirmat azi ca o pasare a plecat din africa spre romania sa deschida sezonul primaverii si ca o putem urmari pe net pe acvila asta pitica, monitotizata satelitar pentru noi. uite o veste draguta.
uite o punte intre batman si brancusi.
am incropit o plastelina din faina cu apa si-am plamadit masa tacerii sporovaind in romaneste bucurii de cuvinte.
am oftat la prima lectie a cercului, asa cum o descria maestrul. zicea el ca desenam un cerc cu degetul pe nisip, apoi il taiem in doua si picam in genunchi, apoi ne pravalim in 4 labe si sarutam nisipul cerandu-i iertare cercului. atat.
of toma, ce romanca sunt. m-ai adus la piramide sa te nasc si sa sarut vrand nevrand tot nisipul cerand iertare cercului imprejurarilor.
azi am fost la o aniversare intr-un mall. noi vizitam o astfel de locatie cam de doua ori pe an, asa ca am dat o tura larga prin careffour, iar toma a cerut o apa plata, ca sa poata sa digere toata avalansa de oferte, iar eu l-am pupat pe frunte pentru cuviosenie, daca asa s-o zice la cumintenia pamantului, vorba lu brancusi.
aniversarea a fost intr-un spatiu aglomerat si zgomotos, decorat de la pereti, accesorii, prajitura, tacamuri pana la suveniruri, baloane cu inscriptii batman. oriunde te uitai, ranjea la tine de pe un perete sau de pe o bucata de zahar supereroul.
invitatii, copii de 4 ani ca toma, erau de 2 feluri. cei plictisiti deja de batman, care venisera doar pentru zahar si entertaiment riscant si cei care mureau de frica lu batman si care plangeau isteric spre incurcatura parintilor lor.
un urlet continuu. un circ inchis, fara ferestre. lui toma i-a luat cam jumatate de ora sa inteleaga daca vacarmul e de bine sau nu, insa sarbatoritul ii e prieten bun, deci a mizat pe chemarea sufletului.
am incercat sa nu influentez starea de fapt, cu toata ingrijorarea mea pentru umanitate.
as putea sa descriu in amanunt spatiul asta de joaca bolnava, dar nu cred ca ajuta pe nimeni.
e ca un film de groaza la care te uiti din placerea de a te lasa speriat. joaca de-a frica. plansul isteric si rasul spasmodic ca de la o gadileala pe care n-ai cerut-o.
ne-am intors acasa la cartile noastre de colorat, la un ceai de anason si la o palavrageala la gura resoului electric. am lasat vacarmul sa-si vada de victime, eu cu ingrijorare, toma cu jind. ma doare ca nu-i pot da mai multa nenorocire, ca-l privez de placeri de felul asta si ma intreb de ce o fac. poate fiindca mi-e teama ca l-as pierde pe omul din el in groaza timpurilor. ca n-ar mai reflecta cu emotie la plutirea norilor, la obrazul fin al bebelusilor, la sensul lucrurilor si al oamenilor. ca i-as inchide imaginatia odata cu expunerea la tot comercialul cu care industria de super eroi e pregatita sa mi-l contamineze.
nu sunt pregatita pentru asta.
ma pregatesc mai degraba de un drum spre pucioasa, fie el si pe jos- ca al lu bunu brancusi, sa merg sa sarut cercul familiei si sa-i cer iertare.
niste oameni de stiinta au confirmat azi ca o pasare a plecat din africa spre romania sa deschida sezonul primaverii si ca o putem urmari pe net pe acvila asta pitica, monitotizata satelitar pentru noi. uite o veste draguta.
uite o punte intre batman si brancusi.
Faci foarte bine ce faci si nu-ti privezi baiatul de nimic. Dimpotriva - îi creezi spatiu si-i oferi inspiratie.
RăspundețiȘtergereBaiatul meu si-a sarbatorit în we a 13-a aniversare. A pregatit împreuna cu invitatii lui sushi (noi, parintii, ne-am retras în dormitor si-am jucat carti cu surioara), au mâncat, s-au zbenguit pe-afara, c-a primit cadou o minge de baschet, dupa care s-au batut cu pernele sub pretextul ca se uita la un film (ales împreuna si împrumutat de mine de la biblioteca). Copiii s-au simtit bine si la anul vrea sa faca la fel. Se poate!
Va îmbratisez pe toti,
E.