Treceți la conținutul principal

i am not an octupus

am baut o bere cu prietena mea italianca, in clubul elvetian din inima rupturii cairoului, in timp ce copiii ni se prafuiau de drag la picioare.
am trecut asa in revista copilarii, perspective, probabilitati, politici europene, crize identitare, estetica de context, dragoste, blocaje, minimalism.
cand s-a facut un fel de tarziu, ea a plecat cu un taxi, iar eu cu o repeaga de autobuz. toma a cerut o acadea de la un chiosc stand sa cada. eu am zis ca asa ceva never, dar toma a conchis: un pic de fake, azi numai.
hai daca eu mi-am alocat placerea unei beri, sa las si copilul sa linga o bomba roz pe bat.
in autobuz statea pe scaun, cu acadeaua in gura si se uita pe geamul crapat la privelistea mai crapata ca geamul. ca intr-un film al bucuriilor mici. ma durea zaharul scenei. am coborat. am intrat intr-un magazin de cosmetice locale, mi-am luat un sapun din lapte de camila, un ciot de ghimbir si un fel de dovlecel nemancabil, dar cu proprietati nebanuite de catifelare a pielii. hai s-o vedem si p-asta. toma mi-a zis: mami nu-mi mai trebuie acadeaua asta. iar eu  am strigat hamdullelah, adica multumim lu alah cu evlavie crestineasca pentru ca a oprit spirala zaharului. tine-o tu, mi-a poruncit. bai baiatule, i am not an octupus, si i-am aratat mainile pline de plase.
el nu a zambit, fiindca nu era o gluma.

din strada cumpar jumatate de kg de smochine, cam tuflite, dar ele asa se prezinta si cand sunt fericite. vanzatorul e batran si obosit. ai copii p-aci? sa las si io acadeaua asta linsa pe jumatate? el zambeste, se cauta de un petic fara praf, eu anticipez cautatura si depun bomba roz pe bat intr-o lingura de plastic, in talerul afacerii lui cu smochine.
mersi imi spune el si pune mana la inima. pardon, la buzunaru cusut pe dos, de unde imi scoate monedele-rest. uite cum ma pacaleam. acolo la piept unde stiam eu ca sta inima, el isi tine numeraru. inima e in taler, danseaza cu fata la strada care nu adoarme ni cio da ta.
3 guava, 1 kg de banane si ne strecuram printre 2 microbuze care miros a tigari interzise de guverne. un fumator imi face loc sa trec, eu spun multumesc, iar el raspunde cu placere din slapii lui murdari, care nu schimba cu nimic decenta situatiei care s-a consumat.
mami, i understand now why you said you are not an octupus, cugeta toma, uitandu-se la bratele mele cu smochine in varf.
you are a great kid, cuget peste cugetarea lui, intelegand ca sa treci la 4 ani cu privirea peste tot circul asta social si sa nu te vaiti, e un har.
i am a great brother.
you will make a great brother yes.
si o aducem iar in poveste pe sora lui nescrisa, neplamadita, neinceputa, doar conceptualizata cu puterea inimilor casei.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet