Treceți la conținutul principal

despre femei, cu incredere!

m-am suparat pe o profesoara la gradinita. nu e vina ei, eu am recrutat-o. studiase in uk, dobandise un accent mai bun ca al meu, parea gata sa straluceasca, daca nu s-ar fi ales praful de entuziasmul ei.
nu stiu ce nu merge. unii oameni nu poseda simtul responsabilitatii, tempoul clipei. in fine. acum ma dau mare. pardon.
treaba e ca ieri am fost ferma cu fata, mai ferma ca de obicei, ca lucrurile s-au deteriorat in comportamentul ei, peste puterea mea de asumare a riscului.
ea mi-a aruncat-o la fileu: demisionez.
am raspuns in plin: mersi mult si bafta in noua ta viata!
n-a mai respirat. apoi sigur ca a respirat. nimeni nu moare initiind o meschinarie.
rezolvata fiind circumstanta asta adulta, m-am intors la copii, cu eficienta celor 100 de brate cat 2 de fapt, organizand jucarii, incurajand miracole, corectand violente de stil, de loc sau de mod.
o mama a venit sa-si culeaga copilul si aproape c-am cules-o eu de pe jos.
esti bine? nu mi-a raspuns. i-am luat palmele in ale mele. ea a incercat sa mi se uite in ochi, dar era deja in drum spre lesin. esti trista sau doar fizic slabita? sau insarcinta? felicitari!
ea se trezeste intr-un zambet schimonosit: nu, nu sunt.
ei bine, las ca mai ai tu timp. vrei niste apa?
poate ca am tensiunea mica.
auzi, si ce cauti pe tocurile astea daca te simti slabita? de ce nu pleci tu de acasa in tenisi, c-am vazut ca ai.
ea intregeste zambetul: ai dreptate!
copilul ei apare detasat. il rog sa-si pupe mama si-o acuz pe ea in gand de conectare zero cu copilul ei. cum ma sa mori si copilul sa te ignore. pai ce-ai pazit cand i-ai trebuit? de ce nu te cauta el de viata?
in fine. pup-o pe mami si zi-i ca ai avut o zi buna.
el zice: i did, si o pupa la comanda, iar ea, vai de tocurile ei, se topeste in pupicul asta programat , dar suficient de valoros cat s-o vad iar in viata.
ai ma fata grija! verdeturi mananci si tu? nu. pai sa nu mananci, anemico!
hai ca iar ma dau mare, de parca eu nu-mi stiu derapajele. ba noi femeile, asa suntem de destepte, numa cand se inmoaie cate una pe langa noi.
o fetita de la summer school imi vede pe facebook poza cu mami si cu mamaie si ii citesc empatie in ochi. sunt mandra de evolutia ei emotionala.
ea plange des cand e nedreptatita si se razbuna prea din scurt pe toti cu care nu rezoneaza.
i-am cusut pantalonii in cur, scuza-ma mami, cand i-a rupt in gradina. i-am cusut asa pe ea in timp ce plangea si i-am zis: mai taci odata!
azi a venit si mi-a zis: mis corina, azi nu am plans deloc!
ieei, that`s my girl! si am sarbatorit din priviri o victorie de inceput de femeie.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet