mamalutoma

nu va tin mult, ca mi se inchid gandurile de durere de cap, de sinusuri inflamate, de gat iritat. se apropie o sarbatoare musulmana cu sacrificat de oi. profesoarele mi-au cerut pachete de vata si ochi de plastic si s-au intrecut in proiecte artistice pline de mioare. un baietel de 4 ani a plans amarnic atunci cand un coleg mai mare i-a rupt capul oii confectionate cu maiestrie impreuna cu doamna. am sarit repede cu un lipici, am reparat oaia de vata, am pus zambet peste lacrimi si-am atras atentia baiatului mai mare. ce bine c-am ochit nenorocirea intre 250 de copii gata sa iasa pe poarta scolii. youssef, hiperactivul dintr-a doua, mi-a daruit un ghiveci cu o planta deadevaratelea. a fost in excursie cu clasa lui si fiecare a primit cate o planta.  I want you to have it, mi-a zis. mi se parea ireal. cum asa? uite asa! pot sa te pup? a ridicat din umeri. l-am pupat. a primit pios. am ramas pe ganduri, fiindca tot el e cel care palmuieste fundul profesoarelor volu

6 intalniri cu parintii azi. trebuie ca eman incredere. merg sa ma spal pe maini la baia copiilor.  ingrijitoarea ma prinde spalandu-ma pe maini si intre 2 fetite venite sa faca pipi, ma intreaba daca poate sa ma pupe. sigur ca poate. adham, prietenul meu cu nevoi speciale, a invatat ca daca sunt singura in birou, poate sa isi bage si el nasul, eventual sa sterpeleasca ceva. si daca zambesc dojenitor, zice: what? you don't have a meeting now and you are my best friend. si imi rupe inima. chiar, e ziua mondiala a inimii maine. aveti si voi grija! laila, fetita cu sindrom down se integreaza. zambeste cand o salut. deseneaza mult. isi loveste colegii cand nu mai intelege nimic, dar ei au inceput s-o inteleaga si se apara non-agresiv. ce de sperante! toma isi pune sabotii invers si mor de drag, de impleticeala lui serioasa, de scena asta pe care toti copiii o joaca asumato-haios, pana cand invata tainele stangii si dreptei si magia dispare. a cerut azi sa picteze si

s-a dat ora inainte sau inapoi. nu stiu si nu prea imi pasa. timpul mi-l fac eu oricum.  ziua a curs ca un cerc inchis. am pictat in 3, in albastru, pe foaie, pe masa, pe noi.  am vizitat bunicii norocosi. am aflat povestea de viata a lu soacramea si o tot ramific de atunci, ca sa inteleg mai mult si mai mult. era al cincilea copil al unei familii sarace din rusia sovietica. tatal ei avea s-o cunoasca atunci cand s-ar fi intors viu din razboi, dar n-a fost sa fie. apoi o inundatie crunta a distrus tot, inclusiv cele cateva poze cu tatal plecat pe front.  mama si cei 5 copii s-au mutat din zona afectata, intr-un loc cu mancare buna. de-acum cojile mucegaite de cartofi aveau s-o mai tulbure doar in cosmaruri, cand si cand. povesteste rece si goala de ofuri. s-a rescris. a venit in egipt acum 50 de ani aproape, iar de mai bine de 20 nu s-a mai dus in rusia. e scump si e frig. toti ai ei au murit. apoi are 3-4 canale rusesti prin cablu si-i urmareste pe putin, pe sharapova, pe

mereu am citit bine oamenii, dar parca de cand sunt in egipt mi-am rafinat deprinderea asta si rar mai dau gres. adun zambete cinstite, amendez pe loc mincinosii. le bat obrazu daca simt ca e necesar, desi am inceput sa-i las pe necinstiti in pierderea lor. se minte mult aici. poate ca se minte in toata lumea, dar aici scornelile sunt mai brute. capitalismul nu le-a patruns in oase inca. se joaca superficial cu indecizia lor. pana sa apuci sa afli ce-ti doresti de la viata, te trezesti mintindu-i pe ceilalti, cu ce crezi ca le-ar crea o imagine buna despre tine. ce trist. in fine. am si uitat de ce m-am apucat sa scriu despre minciuna. poate fiindca atat de multi copii mint, ca ma ingrijoreaza nearmonia din vietile lor de familie. un baiat hiperactiv cu care ma conversez prin curtea scolii, baliverneaza fel de fel, fugind de asumarea lovirii colegilor lui. l-am intrebat direct, in timp ce construia o poveste: cand ai inceput sa minti? a couple of years ago, mi-a rasp

smoothie-ul de mango cu banana m-a montat serios pentru zi. interviul cu o domnisoara gata sa lucreze cu 'nevoi speciale' a decurs senin, onest si s-a incheiat colaborativ. 2 fetite integrate frumos in colectivitate, prima lor zi de scoala s-a lasat cu emotii grele, dar bune. 2 parinti fericiti un baiat de a treia vrea sa stie a cui mis sunt eu, ca ma tot vede in curtea scolii. l-am lamurit. o excursie se anuleaza. n-apuc sa ma supar. primesc la schimb libertatea unui workshop pe care mi-l prepar cum vreau. o fetita cu autism vine in birou si ma intreaba ce fac. ii spun ca bine, dar ca am multa treaba. ea zice: I am going out but you, stay where you are. i-am zis ca sigur ca da. trebuie ca ii plac certitudinile. soseste masa de la ikea. mi-o montez si mor de dragul ei. imi asez coatele pe ea si scriu un mail acasa. ce de sens am. toma mi-a pictat la gradi 2 opere. ma topesc. le luam acasa si le indosariez in bookletul lui intitulat a cavalcade of colors. gate

azi a fost ziua internationala a pacii. ia luati un moment de ragaz si faceti pace in gand cu cine v-a suparat, sau mergeti de va pupati jumatatile, sferturile, cateii, pisicile. in egipt cica s-ar mai fi linistit apele. se lucreaza la un nou canal suez, pentru care poporul contribuie cu bani din buzunar, cat sa fie gata intr-un an. planul era pe 5 ani, dar toata lumea e gata sa puna umaru. ca la piramide. daca trebe, trebe. tatalutoma se pregateste de munca voluntara, sa contribuie acolo cu 10-12 -50 de cazmale la canalul pe care s-o duce tomica de-a stanga si de-a dreapta valurilor, cu barca lui cu panze. intre timp fratia musulmana mai pune niste bombe pe ici pe colo. se aude o bomba langa scoala. copiii zboara la poarta. profesoarele ies din clase cu telefonul in mana. mai fetelor, n-am zis ca nu folosim telefoanele in timpul orelor? a fost o bomba mis corina, in downtown. ei hai doamne fereste si le trimit inapoi in clase. il sun pe tatalutoma. ce stii de bomba di

o sa va scriu asa random, despre fel de fel de momente ale ultimelor zile, pe care n-am apucat sa vi le impartasesc. langa gradinita lu toma e un atelier de reparat covoare. s-au extins cu razboaiele de tesut afara din atelier, de atata peticeala. m-a impresionat un baiat care si-a asternut pe trotuar covorul la care lucra, s-a rugat pe el cu smerenie, apoi l-a pus inapoi pe masa de lucru si a continuat peticeala. nu stiu daca lu alah i-a placut, dar eu i-am dat in gand titlul de bun musulman. apoi la doi pasi mai incolo, un pustan cam de seama cuviosului de mai sus, a scos ultima tigara din pachet, si-a aprins-o cu tact de actor bun si a aruncat nonsalant pachetul pe trotuar. am oprit caruciorul langa pachet si l-am intrebat pe 'marlan' brando: pai asa se face? uite un cos de gunoi la colt. a mea e tara asta? sau a ta? am adaugat eu fara sa adaug. mi-a zis: ok, ca un fel de promisiune ca n-o sa se mai intample. n-am asteptat sa vad daca isi repara gestul, nu cred ca inte

ma anunta ingrijitoarea lu tomica de dimineata la 7.30, la gradi: ii plac mult cartile, sa stii. zic: stiu, rasfoieste mult si acasa. baiatul meu le rupe si mi-e frica sa i le dau. n-ai si tu niste carti mai de terfeleala, de la alte generatii?  pai numai de la alti copii am, dar vreau sa le pastrez frumoase, pentru urmatorul meu copil de exemplu. sa stii ca si toma a mai rupt, dar nu m-am suparat. asa sunt copiii, vor sa vada inauntru, vor sa inteleaga cum sunt facute obiectele, cauta sensuri inapoi, nu doar inainte. aaaa. uite chinezii citesc mult cu copiii lor, de la varste foarte fragede. cica le-ar dezvolta creierul. e adevarat? pai cam e, ca uite paginile se leaga si spun o poveste secventiala.. si copiilor le place sensul. aa, de-aia! il pup pe toma pe obraz si ii urez cea mai buna zi din lume. imi zice bye, cu o incredere de barbatel, gata de joaca, de explorat, de socializat, de fara mami sau tati. mersi ema pentru tot, ii zic filipinezei, care imi spune

pandesc un tantar. mi l-a muscat pe toma in somn de 8 ori. ce marlanie. nu sting lumina pana nu-l confrunt. mi-e dor sa va scriu, desi uneori mi se pare ca transmit ca annna frank din acelasi bunker, acelasi stres, aceleasi bucurii marunte, aceeasi luciditate. la scoala tevatura nu se prea aranjeaza. inchid zambind nemultumiri, altele noi se tot deschid inaintea-mi. sterg un copil de lacrimi, un altul imbrancit imi cade la picioare. am decis sa intocmesc o balanta emotionala, la final de zi lucratoare. sa calculez cati parinti m-au asaltat cu nemultumiri si cati au plecat impacati. cati copii fericiti mi-au batut calea in clase sau in curtea scolii, cate profesoare ma ignora si cate imi multumesc ca exist, cate ingrijitoare fura la cantar si cate dau cu mopul cu mana pe inima. trebuie ca imi da cu plus inca. ma dezmeticeste din somnul nebun al muncii, tamplarul caruia ii dau ultimele directive. va asteapta sotu la poarta ms corina. haideti ca se face, se face.. sigur ca da.

imi trebuie sa dorm, dar scriu. imi trebuie sa las grijile jobului la scoala si sa ma bucur de micimea senina a caminului meu, dar uite ca ma pierd in planuri, documente, bugete, orar. dau incredre, dar ma bantuie dubii. gatesc aproape mai mult decat mananc. ma dor talpile noaptea, in drumul somnambulic spre baie. ma uit la oameni prin ei, ii aud parca de departe, desi langa mine. raman cu gandul la o lacrima accidental poposita pe obrazul unei fetite de clasa intai, imbratisata de sora ei de gradinita, care nu e gata sa se rupa inca. in felul asta lacrima piticei se muta pe obrazul surorii mai mari. s-o usca singura, asa cum a venit, atunci cand micuta care a plans-o si care a dat-o mai departe, va fi uitat durerea. ma loveste din greseala un baiat de a patra, cu bucle lungi si cu zambet de golan. nu se scuza, ar fugi, dar il prind de mana. se uita la mana apoi in ochii mei. Mis, dar n-am facut nimic. m-ai lovit am zis. tace. ce se zice cand lovesti pe cineva? el za

m-am furisat iar cu toma in gradina fermecata. ne-a prins gradinarul imparatului, dar ne-am eschivat. toma si-a scos sabotii si m-a invitat si pe mine sa mi-i scot. am stat asa in fund pe iarba si ne-am zambit vreo 3 minute. apoi el si-a pus sabotii si mi-a dat de inteles ca pentru azi e suficient. m-a luat de mana si-am plecat. ne luasem portia de verde. am trecut pe langa centrul rus de cultura, paznicul dormea. ne-am fi furisat si acolo, dar poarta era ferecata bine. l-am trezit pe nenea. se poate sa dam si noi o tura? cum adica.. adica asa sa vedem un pic gradina, ca asta micu are niste radacini rusesti. nu fata mea, nu se poate asa tam nesam. poate maine. zic hai ca nici nu-mi mai trebuie. sanatate! trecem pe langa ambasada irakului. ma ingrijorez. ditamai resortu, ditamai hardughia, fortele militare care strajuiesc institutia sunt atat de pregatite sa aplaneze orice eventual conflict, ca mi se face sila de armele lor. nu le-o fi cald cu castroanele alea pe cap? cativa semi-d

am iesit la plimbare cu anna, o nemtoaica dragut de insarcinata, mama deja a posesivului de iulius, colegul lui toma de la gradi. i-am strecurat in gradina mea secreta unde ana a zis uaau, iar baietii s-au luat la alergat, la scos limbile, la contemplat in lungul nilului. eu si cu anna ne-am asezat pe o bancuta de lemn si-am lasat briza sa ne mangaie palavrageala de mame naturiste, cu fructe uscate in traista, cu smoothie de mango dis de dimineata, cu griji de necezariana, cu dor de ploaia de acasa, cu drag de soarele etern din cairo. ne-am scos pantofii si-am lasat talpile sa se reconecteze cu iarba, sa-si spuna povesti deadevaratelea, sa uite asfaltul. iulius avea cu el o minge pe care insa n-ar fi impartit-o cu toma.  agilul de turturel a reusit posesia, dar iulius l-a trosnit peste mana si i-a sterpelit-o. toma a plans deadevaratelea si mi-a cerut de departe ajutorul, dar nu m-am miscat. i-am spus in gand ca in viata n-o sa fiu mereu langa el sa repar nedreptatile si

schimb impresii de calatorie, pe skype, cu maica-mea, proaspat intoarsa din grecia. hai ma cori, nici acum nu ma gasesti bronzata? ba da ma, in lumina asta chiar ca.. auzi, sa stii ca m-am simtit foarte bine. bravo papusa, ca asa te vreau, relaxata. tomica, iubitu lu mamaie, nu vrei sa vorbesti cu mine? toma face cu mana semn de bye bye deja. e suparat din motiv de spalat pe cap si nu zambeste gratuit nimanui. scuze mamaie, incerc eu sa repar. asa mai cori. si cum ma plimbam eu printre tarabe, intru intr-un magazin, vad niste sandale bune, moi si rezistente, ca ale lu toma. ale mele se jerpelisera.. si dau sa le probez, astept si parerea lu tati, dar el bineinteles ca nu e in magazin. ma uit, ma tot uit.. vazatoru zice: cum il cheama pe sotu, ca-l strig io: marcel. marseeel! marseel! marcel: ma care dreacu ma stie p-aici? aa, tu erai ma nevasta. ce sa zic.. daca tie iti plac, ia-le. cand sa le platesc, dau de altele, ca de roman. cu curele de piele. vazatorul: ee

toma progreseaza la desen intr-un ritm pe care inima, zambetul si mandria mea mea nu-l pot cuprinde. de dimineata s-a apucat serios de o schita si n-a vrut s-o lase din mana pana la gradinita. de obicei nu-l las sa plece din casa cu jucarii, dar de data asta m- am gandit ca vrea sa-i duca lui maymuna, profesoara lui din republica ghana, un desen. fata pleaca in vacanta, iar toma s-a atasat frumos de ea in ultimele 2 luni. l-am intrebat: e pentru maymuna desenul? a dat din cap ca da. are 2 ani minus o luna. la gradi a intrat pe usa mandru, cu schita in mana si s-a dus la maymuna. eu am pus in vorbe gestul, iar ea a plans. am imbratisat-o si nu mi-am dat voie sa plang, fiindca ma astepta o zi grea la scoala si aveam de gand s-o incep stapana pe emotiile mele. m-am bucurat insa ca toma s-a priceput sa-i dea un cadou din suflet, la plecare. si uite asa mai dam o pagina.  cand a venit de la gradi s-a pus iar pe carcarici. a desenat un fel de cercuri si multe scrijelituri, ca inim