mamalutoma

am decis azi sa schimb un pic traseul plimbarii de dupa-amiaza . zic hai tomica sa mai vedem si alte pisici. am luat-o pe o strada paralela cu a noastra. [imi place pe strada asta ca de fiecare stalp atarna cate o ulcica si o cana. te mai servesti cu apa la nevoie. v-am spus ca fiecare zi e o intoarcere la mamaia pe ulita. de-ar sti biata de ea - care a fost doar pana la bucuresti o singura data in 85 de ani si s-a pierdut in gara de nord - ca aici la capatul pamantului, bautul din ulcica n-a murit. uite o s-o sun sa-i spun ca nimic nu se pierde.] din directia opusa vine agale un batran, urmat de vreo 2 pisici, o catea obosita si 2 pui sugand-o din mers. imi place scena si ma opresc, sa-i dau timp lu toma s-o absoarba, din loja lui pe roti. ma bucur ca pisicile si cainii nu trebuie sa-si ridice gaturile ca sa comunice cu toma. genul de situatie win win. nenea imi zambeste si ma abordeaza in engleza, constatand ca toma e un baiat simpatic si curios. dupa-amiaza sta in loc si ma da

in cairo nu exista programul 'rabla'. la fel cum nu sesizez nici grandomania romaneasca a 'datului' cu masini puternice, parcatul 'pe dos', epatarea penibila. e plin de masini prafuite, capacite, furnicand dezordonat sau odihnindu-se inghesuite, de parca s-ar iubi.  cred ca v-am mai spus ca si accidentele rutiere la ei sunt parca prilej de socializare, un pic de rafuiala, batai pe umar si urari sincere de drum bun. [asa ca o particularitate, cand o masina are stergatoarele ridicate, inseamna ca proprietarul o vrea spalata, prin urmare un amarat se angajeaza, pe onoarea lui, s-o lustruiasca.. si se alege cu o moneda sau doua] nu am carnet, nu posed autoturism. nu nutresc sentimente cu privire la un astfel de 'bun'. vad in masini, vorba lu taicamio, niste cutii, menite sa ne transporte din niste alte cutii catre niste alte alte cutii. de ce toata introducerea asta automobilistica? pai fiindca langa blocul meu se afla de cand sunt eu in cair

m-as putea lua cu oboseala, dar nevoia de pozitiv ma impinge sa punctez repejor minunile de peste zi. pai e minunat ca micutul abandonat a inceput sa zambeasca. primesc informatii ca i-a placut marul copt, ca l-a terminat in 2 minute, ca a mancat si ceva legume mai fara entuziasm, a baut apa si a dormiiit mult si adanc. mi-am umplut inima cu plansul de fericire al matusii lui si am raspuns cu un  un meniu vitaminizant pentru zilele urmatoare. am incredere! ca sa pot scrie despre minunea urmatoare, trebuie sa ma asigur c-ati citit episodul 'shayan'. ei bine shayan a terminat ilustratiile la povestea pe care intentionez s-o public aici. sunt niste desene naive, dar in care deslusesc toata emotia cu care s-a straduit shayan sa ma impresioneze. m-am simtit asa importanta primind un plic A4, de la ilustratorul meu in varsta de 10 ani, care s-a priceput sa 'sparga' povestea in vreo 6 capitole si sa deseneze minimal esenta fiecarui mini-capitol. o sa rog un grafician bun

s-au intamplat multe azi. asa sunt unele zile, pline de povesti. as putea sa extrag una speciala, s-o disec si sa ma culc.. dar parca toate m-au miscat. hai sa vedem cum ma descurc sa vi le impartasesc. povestea 1.  la gradi e un baietel karim, de vreo 4 ani, frumos foc si extrem de talentat la desen, la sculptura, la orice migaleala artistica la care il provoc. daca as fi o gagicuta de seama lui, l-as seduce. azi cand vroiam sa plec, mi l-a ochit pe toma prin usa intredeschisa a clasei lui. ii stralucea toata fata de sub bucle. am indraznit sa merg la el in clasa, cu tomica in brate. m-au inconjurat toti colegii lui. karim si-a facut loc printre ei si cu o gura mare de parca il prinsese pe mos craciun in fapt, s-a apucat sa-l pipaie pe toma. e copilul tau? oaa oaa hi hi.. ii pupa labele picioarelor, il mirosea, isi invita colegii mai timizi sa miroasa si ei pufosenia asta de jucarie vie... tomica usor incurcat, dar se supunea expertizei. il tineam bine in brate, dar la nivelul co

Cu riscul de a o induiosa pe maica-mea [care si-a facut de altfel un obicei din a inlacrima diverse prietene de suflet, matusi, cunostinte, cu toate scrierile mele – sarumana mami, sarumana doamnelor], trebuie sa scriu si azi, sa afle lumea ca se poate, ca e greu dar ca se merge inainte, ca uneori ne vaitam prea devreme, ca daca suntem sanatosi si atat, e deja fabulous! Il sun azi pe nea taximetristul cu scop precis: sa ma duca intr-un fel de piata obor de unde sa-mi cumpar niste vopseluri reflectorizante si sa pictez niste borcane, cum am vazut eu pe net. Zic sa vezi ce lampi psihedelice o sa-ti incropesc turturel si ce-o sa ne distram la noapte cu ele! Piata ne asteapta plina ochi, abia ma strecor, uelcom uelcom, uer from? Toma scoate limba, nu de proasta crestere, de cald! Merg in cateva magazine, cu toma la subratul stang, cu dreapta gesticulez, incerc sa ma explic..in fine. Ma aleg cu 2 borcanele indoielnice, vanzatorul ma asigura ca sunt meia-meia [100%] ce-mi trebuie mie. M

hai sa scriu repede povestea asta care mi-a marcat plimbarea de ieri dupa-amiaza. toma e un ranjit, dupa cum am tot mentionat. te-ai oprit cu privirea asupra lui, ti-a facut cadou un zambet larg,  sa-ti scuture gandurile,  sa-ti mearga bine, sa-ti treaca de griji. il iei in brate, ti-a trecut boala, serios! eu imping caruciorul, toma e orientat catre lume deci nu-i vad moaca, dar ii citesc starea de spirit pe sutele de chipuri cu care ne intersectam peste zi.  si cand ii vad pe oameni zambind curat sau incurcat, stiu ca toma s-a schimonosit la ei, storcandu-i de emotie sau pur si simplu i-a scanat pana in strafundul umanitatii din ei. gramezi de musulmani s-ar grabi sa-mi judece goliciunea bratelor, freza, indrazneala privirii, dar toma ma apara de toti, provocandu-i ochiometric la dueluri cinstite, omenesti. ieri din sensul opus venea un domn cu un picior mai scurt. schiopata serios, purta servieta, se vede ca avea treaba. toma l-o fi abordat de la cativa metri, o conexiune cev

weekendul meu si al lui toma a curs romantic. nu s-a deranjat nimeni sa ne deranjeze, nici macar tatalutoma, care pregateste insufletit noi proteste, pasnice spera el, sangeroase se teme lumea.. presedintele ales anul trecut nu e bun. stia toata lumea ca e prost, dar din 2 rauri, raul asta era mai putin periculos, la momentul ala. stiu reteta asta atat de bine din romania, ca decat sa-mi exprim deznadejdea, mai bine tac si ma intorc la piureurile lu tomica de dovleac cu quinoa. ce stiu eu despre guverne? inima mea nu se teme de conflicte, nici de fratia musulmana, nici de avertismente. se teme de singuratate prelungita, de sute de bucurii cat unghia, neimpartasite. cu siguranta e un sens in toate iar revolutia are nevoie de idealisti, de socialisti autentici si dedicati, nu de egoiste ca mine, care se dau martire imediat cum s-au vazut cateva zile singure, ingrijind copilul, facand cumparaturi, gatind minuni, pastrat zambetul pe buze. hai turturel nu mai marai ca toate trec, n-

am dat astazi pe facebook peste un site care te invata sa fii fericit acum!  si cum nu ma aflam chiar in miezul unei zile fericite, am zis sa bifez ce imi iese deja si sa vad unde scartai, de nu radiez ca o margareta. luati un creion si bifati si voi, ca e gratis. poate la final ne imbratisam toti intr-un dans al fericirii. nu mai radeti ma! haida, ca e lunga lista, are 20 de pasi, pfuaileu, deja nu-mi place. eu in 3 pasi as fi in lumea viselor, langa tomica.. dar fericirea imi cere socoteala, sa ma ierte visele catre care mai 'intarziu'. 1 . make happiness a priority - pai normal, la asta m-am priceput mereu 2. make plans to be happy - ei nu mai planuiesc, merg asa prin viata si fericirea vine, ca stiu eu cum s-o zgandar. 3. set happy goals - ma rog.. asta tine de eficienta cu care reusesc sa ajung la fericire, da sunt fata practica, ma descurc. 4. do things that make you happy - ei uite taman ce-am gatit un pui la cuptor cu orez si rosii. O minunatie! 5. se

as putea sa scriu despre noul scaunel pe care i l-am procurat lu tomica. sta si el ca oamenii la masa, molfaie cate o bucata de piersica si ma priveste serios in rastimpuri, de parca a stiut dintotdeauna sa stea in capul oaselor si sa emita judecati care daca ies la iveala deocamdata sub forma de burburuci, nu inseamna ca nu au greutate. sau as putea sa scriu despre iepurele in sos de vin pe care i l-am gatit lu tatalutoma ca s-a nascut si el azi, acum 35 de ani.  sau despre crema de zahar ars.. sau despre felicitarea pictata de mine si de tomica. ..sau despre porumbul fiert cu care ma rasfat in fiecare dupa-amiaza, ca sa ma conectez cu mamaia, icoana vacantelor copilariei mele cu greieri, cu alune, cu pere cretesti si cu rapaieli care ma tintuiau pe prispa cu privirea goala spre ulita. [ce departe m-am dus] dar nu scriu despre nimic din toate astea. e o tristete babana, care se descurca sa inabuse entuziasmul fiecarei mici reusite de peste zi. o amareala care nu ma las sa trec

am convenit cu tatalutoma sa-l disciplinam pe tomica fiindca alaptatul din ora in ora pe timpul noptii incepuse sa devina 'un pic epuizant'. am incercat sa discutam cu golanul, sa-i explicam ca e baiat mare de-acum, ca e deja un norocos, dormind cu mami si cu tati in pat, rasfatandu-se cu povesti si prosteli inainte de culcare sau imediat cum deschide ochii de dimineata, dar mami nu poate fi exploatata la nesfarsit pentru cate 2 guri de lapte ori de cate ori are bebelusia sa chef. i-am promis ca daca nu intelege cu vorba buna, o sa fie lasat sa planga, cu certitudinea ca il iubim la fel de tare si ca plansul o sa aduca un somn mai adanc.  am sperat ca un biberon cu apa o sa substituie discret nevoia celor 2 guri de lapte si chiar a mers figura un pic, dar toma nu e prost. niciun bebelus de fapt nu e. dupa 8 luni in care a primit exclusiv ambrozia ma-sii, gandul c-as putea sa-l pacalesc cu niste apa din prima, a fost o indrazneala din partea mea. noaptea trecuta a inceput

buna seara doamnelor. daca se strecoara si vreun cavaler printre cititorii mei, il imbratisez cu recunostinta. o sa descriu fuguta starea in care ma gaseste seara asta, nu inainte de a  extrage un moment special de peste zi, fiindca merita impartit cu voi, nelasat sa fuga in univers. eram pe afara cu tomica, straduindu-ma sa-i dau sa manance niste legume de care se arata plictisit, dar pe care am reusit sa i le strecor cu dibacie in gura lingurita dupa lingurita, poanta dupa poanta, avion dupa avion. am auzit un poc in strada. m-am obisnuit cu pocuri dese pe strazile din cairo. toate masinile sunt capacite, gaurite, prafuite.. micile accidente sunt picanteri zilnice fara de care haosul asta perpetuu din trafic ar fi cumva lipsit de sentimente.  daca te alegi numai cu oglinda rupta, iesi din masina doar sa ti-o culegi de pe jos si sa-i arati vinovatului ca n-are obraz. daca e mai grav.. se lasa cu niste injuraturi vreo 5 min.. apoi fiecare pleaca in treaba lui. n-am vazut nicio

doarme tomica rapus si auriu. l-am dus azi la piscina, cum v-am promis ieri. si poate scriu doar din datorie bloghistica sau poate scriu ca sa marchez minunile primei balaceli publice. asa cum am stiut din primele-i zile de viata, cand l-am scos la plimbare, ca e dependent de tumultul strazilor, de linistea parcurilor, de afara, asa am inteles azi ca toate scaldatorile din casele lumii au devenit oficial, niste inceputuri de glume, niste cutii care se joaca cu toma de-a apa si castiga. el vrea mai mult. cand i s-a desfasurat in fata ochilor spectacolul piscinei babane, cu baieti neinfricati plonjand in apa, cu gagicute tipand prefacut de sub stropi, a deschis gura suspendand miracolul pentru cateva secunde, stocandu-l. apoi a scos limba, a facut ochii mici de bucurie si a verificat ca sunt si eu partasa la toata mascarada asta frumoasa. a inceput sa se agite, abia i-am pus pe el un costum propice, cu bascalie cu tot. (sarumana clio de cadou). l-am dus in apa. a efectuat chiuieli,

n-am tv. citesc pe facebook printre picaturi articole despre conflictele din istanbul. nu reusesc sa atasez niciun sentiment nedreptatilor cu care se confrunta bietii oameni. poate pentru ca nu ma surprinde situatia cu nimic. mi se pare copia la indigo a conflictelor prin care trece egiptul din 2011 incoace. piata tahrir a tot fumegat vreme de vreo 2 ani. mi-am plimbat mai intai libertatile, apoi hormonii, burta si acum pe toma prin mijlocul panicii, rabufnirilor, sperantelor tarii asteia incurcate. am fost si in tahrir o zi si o noapte. sa miros si eu gazul, sa aflu si eu ce simt cateva milioane de oameni laolalta, sa aflu ce simt eu in mijlocul lor. si tatalutoma ma tinea strans de mana si eram mandra de el. ceva insa nu m-a lasat sa ma implic emotional, dincolo de episodul ala. poate fiindca revolutia mea s-a scris la bucuresti acum 24 de ani. pare hilar, dar drepturile pe care le cer egiptenii azi sunt deja garantate de pasaportul meu romanesc. libertatile pe care si le dores

am iesit azi cu toma pe poarta gradinitei cuprinsa de un entuziasm nou si mi-am zis: gata! nu ma mai vait! asa neplacut cum apare uneori, jobul asta e o solutie extrem de convenabila pentru mine si toma. dureaza cateva ore pe zi, am sansa absorbtiei energiei vreunei sute de copii cu care se intampla sa lucrez sau doar sa schimb zambete pe scari, toma interactioneaza cu bebelusii lui, mai cu plansete, mai cu sughituri, dar per total cu deschidere. ne reintalnim la final de program, ne imbratisam, ii beau lacrimile, daca sunt.. si fugim.. in piata.  ei si cum imping eu caruciorul cu atitudinea asta noua, vad in praful de pe jos stralucind o litera T de tinichea. O culeg zambind: vezi tomica, deja e de bine! ne suna tatalutoma. telefonul e in buzunarul de la spate. nu-l aud. sunt informata ulterior ca am raspuns, fara stirea mea, din mers, ceea ce imi gadila feminitatea. heei, so my ass answered the phone! zic. watch your ass zice el si kiss the kid. in piata baietii ma stiu deja.

scriu succint sa incapa tot si sa nu mi se trezeasca intre timp toma insetatul. l-am sunat azi pe nenea taximetristul cu care imi fac eu treaba pe aici prin cairo. e om de cuvant, nu arunca pe jos si-l iubeste pe toma. ne pune teatru radiofonic pe drum si inchide geamurile sa nu fie curent. rupe ceva engleza, il ajut si eu cum pot, iar el imi slefuieste araba cu mandrie. ii spun ca mergem la mall, nu din vreo sofisticareala, ci pentru ca acolo am si banca si supermarket si traseu decent de impins caruciorul, toate in aceeasi magaoaie. e multumit aproape cu orice traseu aleg, atata vreme cat nu-l duc in vreun cartier rau famat si nu e cumva mai tarziu de 5 dupa-amiaza. el la 5 merge acasa, mananca 3-4 iaurturi, un pic de tv si se culca. zambesc si ii sugerez cand se simte molesit sa puna o lingura de miere in iaurt. zice ca stie dar prefera abricot jem. zic ok. agatam din mers o lebada gonflabila cu care sa se distreze toma in cada. o negociem impreuna. cer una dezumflata, dar van

cand ma doare cate ceva, il iubesc parca pe toma mai tare. teama ca mi s-ar intampla vreo nenorocire si n-as mai putea sa-i fiu aproape in toti pasii astia de furnica pe care ii face inspre devenire, ma indeamna sa-l strang la piept, sa-l pup apasat, sa-l topesc si sa-l fac iar una cu mine, cum era mai acum un an. tata lu toma zice: you always love us more when you are sick! nu-ti mai dori sa te faci una cu toma fiindca e si al meu acum. si uite asa sunt readusa la onestitate, invitata sa respir si sa ma odihnesc, ca acu vine iar forta. toma intre timp, baiat cu obraz fin cum a fost de cand il stiu, cade intr-un somn adanc si moale si ma lasa sa bolesc in voie. se deschide ca o moara eoliana in tot patul de oameni mari, pe care l-a acaparat fara scrupule si imi acorda niste centimetri la perete, unde sa meditez la miracolul vietii, la limitele sensului meu pana la el si la nemarginirea sensului de la venirea lui incoace. mereu m-am straduit sa traiesc in prezent. sau poate ca n

m-am preocupat o vreme negasind copaia perfecta pentru lunganul de toma. L-am luat pana la urma cu mine in cada unde s-a dezlantuit ca un campion si unde se desfasoara aproape seara de seara ritualul lui preferat, cu broaste si ratuste, rasete, poezii, tulupuri. tati e de straja, dubleaza gangureala, pregateste prosopul, mai face cate o poza, sa-i putem arata golanului cand va creste, marturia victoriilor competitiilor de balaceala, faza pe cada. atunci insa cand tati e prins cu revolutia lui, competitia se amana. Ma gasesc zicand: vii pana la baita? Mi se raspunde: hai ca nu e asa murdar azi. [Va spuneam ca oricum pe toma nu-l spal decat cu apa. Pentru talpi si palme am inceput sa folosesc un sapun de ulei de masline, cel mai ieftin din lume cred- echivalentul a 1 ron, cu care ne spalam si noi pe cap si pe corp. E produsul cosmetic de capatai al familiei, nu prea face spuma, nu miroase a nimic, un sapun onest, fara pacaleli antibacteriale pe care nici microbii nu le mai ing