luni, 23 aprilie 2018

Cum vorbeste corpul meu cu mine

ceasul arata un biet 8 si 10 seara, iar eu resimt un 12 noaptea ca popa, vorb-aia.
era o poezie de-a lu paunescu despre femeile care par ca fac nimica si abia isi aseaza oasele pe pat la sfarsit de zi.
ma doare omoplatul drept pe care nu stiu cum l-am suparat c-o miscare nepotrivita in timp ce manipulam cam 10 kg de bebelus.
gatit, plantat, spalat, alaptat, pictat, iar gatit, iar spalat, carat copil, durut muschiul, respirat, resemnat, scris ganduri, asezat- doamne miluieste- in pat. Pe saltea adica, fiindca am desfiintat patul. Ma incomoda. Am pus salteaua pe dusumea. 
Mi-a aparut in feedul de facebook casa lu richimartin, unde sta el cu sotu lui perfect de timid. O casa desigur foarte frumoasa, dar in tot minimalismu saltelei mele de pe jos si al autosuficientei, tot n-am putut sa nu-mi imaginez cum am putea sa locuim acolo zece familii ca popa.
in fine, sa fie ei sanatosi si mie sa-mi treaca intinderea musculara, ca ma doare si cand deschid mailul. 
am inceput transmisiile astea live si-mi place exercitiul pregatirii lor tematice sau pur si simplu emotia de dinaintea apasarii butonului de start.
maine poate vorbim de atentia pe care o dedicam vietii versus atentia la nevoile sufletului. se intalnesc atentiile astea? Se sincronizeaza sau isi duc dorul?
Imi place sa va intreb despre suflet sa invatam unii de la altii.
Imi fac cadou un seminar on-line de medicina intuitiva sa aflu cum vorbeste corpul meu cu mine cand eu vorbesc cu voi 😉. Si in ce masura sufletul meu asculta ce are corpul de transmis. 
V-am pupat.



miercuri, 11 aprilie 2018

mindfulnessul de azi

incerc in fiecare zi cu toma o sedinta spontana de mindfulness, o dezbatere a sentimentelor cu care ne-am confruntat in ultima vreme; respiram adanc, ne promitem diverse, ne explicam unul altuia perspectivele, uneori ii cer sa deseneze ca sa deprinda punerea in concret a emotiilor.
l-am intrebat de ce azi in parc nu s-a dus sa se joace cu copiii pe care l-am incurajat sa-i abordeze. Because I want to make friends based on what I feel and that curly hair boy in the middle of them seemed to not like me. And to the kids that I don't feel, I just wave, I don't go.
Ok. Am inteles si apreciez ca esti atent la ce simti inainte sa relationezi cu oamenii. Dar e important sa incerci, eu sunt acolo sa intermediez daca e nevoie, n-as vrea sa eviti sa-ti faci prieteni din teama ca ca n-or sa te placa. Si imi pare rau ca te-am speriat cand m-am mutat pe o alta banca si pentru o clipa ai crezut ca m-ai pierdut. N-o sa plec niciodata fara sa te anunt.
Si n-o sa-mi mai zici niciodata: toma, te las pe strada daca nu te misti acum!
Imi pare rau, am zis asta o singura data, dar eram insarcinata in 8 luni, ma simteam rau, tu aveai in plan o plimbare lunga prin spatele parcului iar eu iti ceream varianta mai scurta fiindca abia stateam in picioare. Ne-am certat iar eu am strigat ca te las acolo.
Sa nu mai faci asta mami, fiindca noaptea visez ca ma lasi de-adevaratelea si nu te mai gasesc.
Imi pare rau, n-o sa te las niciodata, promit, dar poate imi promiti si tu ca atunci cand ma auzi ridicand tonul inseamna ca sunt obosita si ma ajuti sa trec peste neputinta, nu fortezi limitele.
Am inteles.
Te iubesc.
Si eu te iubesc.
Esti cel mai intelegator copil din cati am cunoscut si din cati am nascut.
Inchei terapia cu el si se trezeste tao. Isi ia 3 secunde sa se dezmeticeasca, apoi sinapsele isi fac treaba si el rade cu limba scoasa de bucurie ca ne-am intalnit in lumea asta, in tara asta calda, in casa asta dezordonata, in viata asta complicat de frumoasa. Ce forma unica de bucurie. Oare de ce rad bebelusii cu limba pe afara? Din lipsa de dinti sau pur si simplu din necontaminarea sufletului? Cand invatam sa radem atenti, timizi, vinovati si pastram limba in gura? Cand isi face rusinea cuib in constiinta? Il pup de 7 ori pe obrazul fin ca o piftiuta. In curand o sa vrea lapte, o sa vrea plimbat, o sa vreau sa gatesc, o sa trebuiasca sa scot rufele din masina, o sa ma viziteze niste dezamagiri, niste neraspunsuri, dar pana atunci stau in secundele astea in care el rade cu limba pe afara iar eu invat fericirea pe surpriza-inapoi.

marți, 10 aprilie 2018

Crusta cu linte si energy tapping

casa miroase a cartofi dulci copti. ma voi fi trezit la 5:58 cu Tao gata de luat dimineata in piept pe crampeie sau dintr-o data, oricum ar vrea ea sa ni se dea.
nici nu-l mai intreb ce are cu mine. il giugiulesc cu ochii semi-deschisi, povestim un pic, il las cu o carte de bumbac intre degete si apoi imi fac drum la bucatarie. pun o crusta de linte la cuptor, ma uit fara compasiune la gramada de vase din chiuveta, arunc si 4 cartofi dulci intr-o tava sub crusta ca doar nu s-or certa si ma intorc la sugarul care a facut deja recenzia cartii de bumbac. Si a mai facut ceva si in scutecul de bumbac, iar eu il pup pe obraji de-l usuc si schimb scutecul, ca intr-o morisca a sustenibilului: cur de copil-chiuveta-masina de spalat-uscator-cur de copil...
Ia ma Tao rata asta umpluta cu vata si discutati o vreme, cat deschid si eu mailurile terapiei universale, sa-mi scada self-esteemu daca te mint.
Copilul adoarme. Vis in vis.
Meditez 2 minute, poate 3.
Scot cursta din cuptor. O pozez. Uite-o.
Mai las cartofii.
Trec la planul activitatilor cu Toma: explorateemotiile de la locul de joaca. Discutii + desen. Sa vedem cum trecem peste frici, peste angoase si cum dam loc curajului sa se serecoare atent.
Fac si niste energy tapping: te bati asa singur in cap, sub ochi, ar zice mamaia: ce-a mai insit fa mamica acuma: sa bate omu singur sa sa repare. Incailea.
Merg sa ud florile. E 7.
Casa tace toata ca si cand tot ce-am scris e vis.


joi, 29 martie 2018

strenght comes from within

poveste citita, negresa fara gluten facuta, capacele la muraturi puse, pozele editate, marketingu asumat.
cine m-o mai lua pe mine de la muraturi sa ma puna coordonator de scoala, in egiptul tocmelii a ceea ce crezi ca poti sa fii, mare salt va sa faca.
ma uit in cv-ul mintii si zambesc. am trecut aici prin toate indeletnicirile. am semnat diplome, am format profesoare, am pupat maturatoare, am spus povesti, am plans inainte de serbari si-am ajuns la boabe de mustar, ceapa verde si ardei iute cu lamaie multa desigur.
tao rupe hohote mici de ras. nu e inca acolo, dar se straduieste.
fortez glumele in anticipo fiindca vreau sa mor auzindu-l. ca ce e viata daca nu motiv de ras?
ma uit la banii putini, la greul zilei si-mi zic: uite ma sanatatea cum rade la mine. uite legumele astea cinstite pe care le pun in borcan. uite degetele mele care ard de la iuteala ardeilor, uite mararul ce verde, crud vorb-aia. uite lamaitele astea necontaminate, uite la tatalutoma cu pielea lui inca de gaina cand il ating, uie la tao cum se relaxeaza mai mult cu fiecare baie, uite la mamaia care zice ca si-a facut un spanac buuun cu putin usturoi. asta e viata scrisa pe caietul de curat.
musca toma din negresa fara gluten si-mi zice:
so if a child hits me, you want me to hit back or to tell you?
do as you feel. but are you ready to hit back?
I could.
Am incredere in tine, desi nu sunt pentru lovit.
Da ma, stiu, asa zici tu, dar copiii lovesc, iar unele mame chiar zic: sa-l lovesti si tu daca el te loveste. Deci ele ma invita sa le bat copiii.
Eu zic sa le spui ferm: don't do that again.
Uite daca unu mai mare da in mine, o sa-i zic: ba daca mai dai, I will box you and you will run.
Si daca nu fuge?
Aa, ii zic: I was joking.
Bai Toma, eu zic sa cauti forta dinauntrul tau si sa zici apasat, privindu-l in ochi: don t do that again. De multe ori e suficient sa le arati ca esti puternic.
El loveste salteaua: atat de puternic?
Nu ma, n-are legatura cu pumnul. Are legatura cu nefrica. Trebuie sa respiri incredere. Sa-i intrebi: cand tu plangi e bine? Iar daca ei continua sa te supere, imi spui mie.
Si daca ei sunt mai puternici ca tine?
Si ce daca. Maybe I m not strong, but I look strong, and if I look strong, then I am. You know what i mean? Strenght comes from within.
Ok. O sa le zic: ladies and gentlemen, nice kids and mean kids, introduciiiiiing: the strongest mum of them all!




miercuri, 28 martie 2018

furtuna de nisip si oportunitati de business

Daca ieri am avut parte de 5 minute de ploaie, azi universul si-a mobilizat toate vanturile si-a trimis o furtuna de nisip cand taman ce-mi curatasem si eu narile de gluten.
Se zguduie geamurile, tremura parabolicele acoperisurilor, spectacolul pungilor de plastic si al bucatilor de carton plutind prin cartier ramane neaplaudat. Mainile sunt prea uscate, ochii ustura. Praful intra peste oameni in casa, se aseaza la masa, le umple gandurile.
Furtuna in nas, in chiloti, in apa de baut.
Toma o sa sangereze din nara dreapta maine maine dimineata. Tao aproape vomita praf.
Pare traumatizant, dar trecem noi si peste asta.
Cum treceti si voi peste nameti si altii peste inundatii.
Pun 10 borcane de varza rosie la murat.
Azi am batut palma cu un supermarket dichisit care o sa-mi primeasca muraturile la raft. E ca un vis.
Distribui cateii de usturoi in borcane; pe unul il rontai sa ma scape de impuritatile pe care furtuna literalmente mi le-a bagat pe nas.
M-am intalnit azi cu vanzatoarea de legume dintr-un cartier in care am trait la un moment dat.
S-a inteles cu politia stradala sa-si vanda ardeii sub un pod asurzitor si plin de noxe de unde sa fuga repede daca apare un control neanuntat. Doar traversand pe sub el poti sa plangi.
M-am oprit s-o pup. Mi-a pupat si ea copiii. Nu ma mai vazuse de 2 ani. Acelasi zambet. A gasit secretul. Vacarmul n-o clatina. Sunt impresionata. Ea imi spune: salutari la omu tau. Tot ala e?
Zambim sub claxoane. Sunt frumoasa azi, stiu.
O las cu legumele ei sub podul plangerii, iar eu intru in supermarketul cartilor de credit si bat palma muraturilor.
Nici nu stiu pentru cine sa plang.


luni, 26 martie 2018

despre asparagus si alte cateva minuni

Trec cat pot de repede prin minunile zilei ca sa mai prind si eu o sesiune on line din summitul ierburilor la care m-am inscris si ce bine ca m-am inscris.
M-am trezit racita, dar am dat-o repede pe gargara, usturoi crud, sirop de ceapa si multa lamaie. N-am timp sa zac.
Tuseste tao sec iar eu il linistesc: vin anticorpii cu usturoiul de ora 10, nu te ingrijora. Si el rade cu juma de gura si suge, toate mamele pamantului cunosc minunea asta.
Am pus la murat 10 kg de asparagus cu viteza luminii divine, iar toma a avut grija de fratele lui mai mic vanturand caruciorul pe coridor pana s-a plictisit sugaru si mi-a boscorodit asparagusu pe limba lui fara dinti. Da nici eu n-am pus la suflet.
Pai nici n-aveai cum, mi-a zis toma, ca erai ocupata sa-ti promovezi productia pe facebook. Si mi-a demonstrat cu un desen succint cum faceam eu poze cu telefonul in timp ce el adusese in bucatarie caruciorul cu sugar plictisit.
Poveste in poveste, asta e o tehnica literara, bai toma, cum ma documentezi tu in timp ce documentez eu viata, iar eu apoi pun poveste pe blog ca intr-o spirala a nemuririi prezentului.
Auzi tati, eu am inteles cum e cu moartea. De fapt, cred.
Ia.
Cred ca inima nu moare. Ci doar ia o pauza luunga lunga, apoi revine in alta forma. Mami de exemplu, vrea sa fie o capra. Deci inima ei va sta la un moment dat, se va odihni multa vreme iar apoi o sa revina intr-o capra.
Interesant, imi place, aproba tacso.
Eu intreb: crezi c-o sa apuc sa fiu o capra in your life time? Adica sa mergi asa la un party cu capra si sa zici: this used to be my mum.
Ha ha, raspunde toma. Pai tu o sa fii in a different world.
Da ma, bine ca esti tu destept.
Sunt la a 6a zi fara gluten, ma dau eu mare.
Arati mai bine, mai in control, adauga tatalutoma. Si al lu tao ce-are? Se trezeste sugaru sa intrebe cu un ghiogart.
Iar eu zambesc ca gluten addictii anonimi si multumesc pentru sustinere.
O alta minune de azi e cum m-a felicitat mami pe what's up pentru copiii astia frumosi pe care i-am facut iar eu am putut sa-i intorc complimentul si sa-i multumesc ca m-a nascut, ca in felul asta, uite, dau si eu o sansa vietii, doua chiar.
Va pup. Nu mai am timp, desi minuni or mai fi. Stiu ca suna abundent, dar nu puneti si voi la suflet!



marți, 20 martie 2018

desire mapping

e 8. ma voi fi trezit la 5:20 cu tao gangurind a lapte si a viata, a nedinti si negriji.
am incercat sa-l repun la somn iar el s-a vaitat.
l-am intrebat: ce mai vrei ma, sugarule? cartofi prajiti? lapte ti-am dat, scutecul l-am schimbat, la plimbare prin casa nu te duc la 6 dimineata. si el a zambit ca si cand stia ca intinsese coarda.
l-a plimbat tacso pe coridor cat am facut eu o fasole egipteana cu ceapa verde.
pe toma l-am lasat sa-si mai doarma copilaria ca acuma creste si il repede viata.
sunt in a doua zi de gluten free si sunt mandra de narile mele care incep sa respire curat.
am facut niste briosele cu cartof, dovlecel, faina de orez si porumb, usturoi si patrunjel.
am pus o masina de rufe la spalat.
am meditat 1 minut. Bun si ala.
am reusit sa urmaresc 2 filmulete din summitul meu on line de plant medicine shift si m-am simtit puternica. am si plans la unul dintre ele semn ca sunt facuta din emotii sub glutenul de care incerc sa ma eliberez. si m-a lovit o fraza despre cum se moare in diverse colturi ale lumii mai eroic sau mai umil, of white bread consumption and loneliness.
am deschis agenda si-am notat cateva idei. am un workshop de pregatit, legume de cumparat, 10 borcane de muraturi, un orez. a, si vreau niste papuci de casa. niste slapi dichisiti din piata mea cu chinezarii. vreau asa cand merg de la baie la bucatarie sa ma simt bine in slapii mei. sa-mi bag picioarele.. in ei de drag.
se cheama desire mapping conceptul. te pui asa la inceput de zi in fata sufletului tau, iti manifesti dorintele si mergi spre ele cum poti.
e liniste in casa. miracolul a 2 copii dormind in acelasi timp. in balcon pasarelele isi discuta canicula. azi sunt anuntate 38°C.
intr-o zi o sa ma mut la mare.