duminică, 19 noiembrie 2017

Dimineti perfecte

Casa miroase a cartofi la cuptor cu marar, patrunjel, usturoi si stropiti cu de vin de mango facut aci in gospodarie, ca sa stie si purcelu asta de lapte ce gust are homemade ul.
Copilul mare e la gradinita iar mogaldeata doarme pe burta ghiftuita bine.
Imi iau o pauza de crackers de secara, halva de susan si un iaurt.
Trimit o musca in balcon si ma felicit ca n-am reusit s-o omor. Doar sunt pro viata. Pro decizii informate, mai strecor pentru cunoscatori.
I-am zis lu toma cand pleca la gradinita: doamne ce frumos esti. M-am indragostit!
Marita-te cu mine! Mi-a zis el si a ras dand capul pe spate.
Uite cat freshness la copiii astia, i-am zis lu tatalutomasilutao. Suntem doi expirati, am adaugat.
Poate tu, eu sunt fix in timpu meu, s-a aparat el tragandu-si izmenele peste tricou, iar toma iar a ras.
L-am scos apoi pe tao in balcon sa-i arat cum se simte dimineata.
Vaai ce i-a placut. Statea asa cu falca in briza. A latrat un caine, a strigat nenea cu painea, apoi nenea cu fier vechi si el a stat senin. A claxonat o masina, el s-a speriat si apoi a tremurat barbita spre plans, cat sa se topeasca toate sufletele curate ale lumii. Nu papusa lu mami! am zis. Si el a uitat sa inceapa sa planga.
Asta o sa cultive pamantu, i-am zis lu tacso. Iar toma e un cyborg deja. E stabilita.

vineri, 17 noiembrie 2017

Praf de stele peste praful metropolei

Sa dormi cand doarme bebelusul! Asa te sfatuiesc toate site-urile de healthy motherhood, asa iti repeta mecanic toate mamele care desi n-au reusit, spera ca macar tu s-o faci.
E 6 dimineata. S-a crapat de ziua peste camera mea cu nou nascut alaptat la cerere, langa camera in care toma si tatalutoma s-au mutat temporar, sa ne dea mie si lu tao spatiu de bonding.
O sa se strambe fanii mei lingvisti de atatea englezisme inserate in lirica mea, dar nu e timp de slefuiri ca acu se scoala purcelul si ma pune la treaba.
Imi iau si eu bucata asta a lui de somn ceresc pe pamant, de somn stelar in praful cairoului si imi scriu inima care bubuie de atata neincapere. Iar m-or sudui lingvistii, daca neincapere n-o fi corect.
Dar eu scriu cum curge sangele, nu cum potriveste mintea cuvintele in fraza.
Ma lupt cu vinovatia iubirii a doi copii. Ca si cand i-am promis pe nepromiselea absolutul lu toma, iar tao a venit sa ciunteasca din el.
Degeaba plang eu in dezechilibru hormonal incercand sa-i explic inteleptului de toma ca bebe e mic si ca are nevoie de atentie si ca nici fizic nu sunt inca cine pot eu sa fiu, el imi simte detasarea si mi-o reflecta intr-o oglinda a baterii obrazului, intr-un fel de: ai crezut ca n-o sa mai iubesti pe nimeni ca pe mine si uite, te-ai schimbat.
Desigur iubirea creste, nu se ciunteste pe nicaieri, o sa spuneti, si poate ca lacrimile cu care scriu nu s-ar usca de la sine, daca tatalutoma n-ar fi preluat cu tact toata grija pentru toma. Poate ca tacto vine de la un tata care isi face meseria cu tact.
Are grija sa-l tina pe toma in brate cat e tao la san, sa povesteasca de la gradi cat inchid eu un ochi, sa-i faca oua moi si mie ceai de anason.
Si e greu in 4 dintr-o data, dar e si minunat sa-l vad pe toma intrand pe usa si zbughind-o la tao sa-i dea un pupic.
Si striga tatalutoma: nu te-ai spalat pe maini si esti inca racit. Si eu plang ca se gatuie intentia asta pura a fratelui mai mare iar el intoarce gatuirea comportandu-se nefiresc de neglijent in orele urmatoare. In fine, n-o sa fie niciodata perfect, dar pluteste in aer iubirea. Trunchiata, adunata, compusa, ridicata la putere.
Inchei semi povestea, am mai eliberat inima, am uscat lacrimile. Se aud pasarele printre antenele parabolice ale metropolei consumiste. Le auzi tao? Si o pompa de apa. Se trezeste orasul. Tu poti sa mai dormi un pic ca n-a fost mama de bebelus pe lumea asta care sa nu multumeasca universului, lu alah sau ma rog, altor intermediari pentru somnul lin al pruncului si pentru pauza ei de oftat.

duminică, 12 noiembrie 2017

Intre iubiri

Inchei o sarcina luata pe slow down inainte. Ii pieptan buclele primului meu copil si stam in clipa asta care de maine n-o sa ne mai apartina doar noua. Acum eu pe tine: i will farm your hair up! ma anunta greblandu-mi ceafa in raspar.
Cum adica?
Adica fac asa un gard din parul tau scurt.
Bine ca esti tu gospodar. Hai sa ne grabim.
In taxi imi spune: mami, stiai ca se poate zbura peste continente cu niste pantofi speciali ca niste rachete?
Mi se pare cam complicat, zic si eu cu toata decenta din lume ca sa nu trantesc un: vezi ma de treaba.
De ce complicat? largeste el dezbaterea.
Ei toma, in viata asta eu o sa-ti povestesc ce-mi place mie, iar ce nu-mi place o sa afli tu singur de pe tableta sau de la tati in functie de interesele tale, ok?
Tu ce interese ai? Ma descoase el ca google cand vrea sa stie cu ce adds sa-mi bombardeze feedul.
Pai ma intereseaza nutritia, yoga de ex, raspund eu ca la scoala cand nu ma tem de profesor.
Pai ce vrei sa afli? Unde au facut yoga prima data oamenii? In strada probabil, incheie el eventualele mele curiozitati. Si canta: I am five
and I feel so alive.🎤
Cand avea 4 ani canta: I'm 4, have you met me before?
Ma temeam ca pentru 5 n-are rima, dar uite ca s-a descurcat.
Ne pupam, il las la gradinita, iar eu merg langa niste bananieri si ma asez pe iarba. Inchid ochii si las imprejurul cuminte sa ma asume fara frici, fara planuri, fara ganduri aproape.
Mirosul mi s-a acutizat iar. Copilul din burta ma anunta astfel ca s-a copt si ca de maine ne vom uita la aceeasi lumina.
Vin acasa si mananc o portocala. Poate pun niste castraveti la murat, niste mango la congelat si niste chiftele de naut la cuptor.
Ah si toma a cerut clatite. Cu miere si lamaie.
Va pup din ultima zi a versiunii mamalutoma. Lucrez la o titulatura noua unde sa-l inghesui si pe purcelu de Tao. 🐷

marți, 7 noiembrie 2017

probleme la caseta de directie si o lamaie

traversez o strada cu 5 benzi neoficiale de mana cu o prietena japoneza care nu stie daca sa se teama pentru ea sau pentru burta mea de luna a 9a. ii spun sa aiba incredere si-i relatez in jumatatea de minut in care slalomam printre masini cum m-am indragostit de tatalutoma cand m-a tinut prima data de mana intr-o travesare similara care acum 6 ani parea invitatie la suicid.
un taximetrist ne invita inauntru, eu aprob, ea ma pupa de nastere usoara, imi da o plasa cu mere si sare pe un fel de trotuar rupt ca masina in care m-am urcat eu.
taximetristul imi zice: stai pe stanga te rog io.
pai in dreapta ce are daca ma duc?
nu te duce ca e stricata masina.
aoleu si ma luasi asa gravida.
hai ca te duc usurel. ce ai baiat sau fata?
baiat, baiat.
bravo, alah e mare!
e baiat de comitet n-am ce zice. auzi da nu duci si tu masina la mecanic?
e, ba o duc, da n-am bani.
pai tre s-o cam duci ca nu e treaba. de cand mergi cu ea asa? de vreo 5 ani?
ha ha, 5 luni.
ai probleme cu directia, trage dreapta.
mama ce-ai ghicit! esti din franta?
rumania.
maama, si toata rumania e frumoasa ca tine?
e na, ca peste tot, mai sunt si uscaturi.

ia uite cum a cazut lamaia asta din pom. ma dau jos sa ti-o iau?
hai da-te, da mai pornim daca opresti motoru?
pornim pornim, rade el inca o data.
imi aduce lamaia si ne urnim ca in coasta la laculete. va las sa identificati voi pe google map unde in comuna glodeni se situeaza coasta cu pricina iar eu inchei povestea si merg sa beau o apa cu lamaie.



vineri, 3 noiembrie 2017

Decluttering ul de toamna

Am zis sa impartasesc modelul nostru de decluttering pe fast and furious inainte.
Ne-am mutat de 8 ori in 6 ani prin metropola lu cleopatra, in functie de cerintele celor 12 joburi ale responsabilizarii mele sau in functie de ce neprevazut a mai aruncat viata spre noi.
Cu fiecare mutare toma primeste sarcina sortarii jucariilor care merg mai departe de cele care raman intr-o cutie pentru cine o fi sa le uzufruiasca de la noi incolo. mentionez o alta minune planetara, aceea ca 90 % din jucariile/ cartile lui sunt primite de la alti copii ai universului. Toate natiile pamantului, toti copiii surorilor pe care mi le-am asumat in ultimii ani au contribuit la muntele de jucarii cu care fiecare casa cu copii in ea e obisnuita.
Azi am decis o sortare noua, ca prea s-au strans mii de nimicuri peste care praful s-a asternut cuminte cum a stiut el mai bine. am efectuat 3 saci de gunoi, am organizat eu cu nervi, toma cu surpriza redescoperirii unor piese de lego, suruburi de plastic, bile, zaruri, creioane de mult date disparute.
Treaba nu e terminata. Mai sunt vreo 5 categorii de sortat si un sac de gunoi. Acum zacem rapusi ca sa ne reapucam pe dupa-amiaza.
Ce cred c-am vrut sa punctez e ca se poate trai cu mai putin consum. Se poate construi o copilarie din jucarii primite. Se poate stimula imaginatia mai multor generatii cu aceeasi cantitate de cuburi, masini, dinozauri. Si cred c-am vrut sa mai sugerez magia playdate- urilor. Atunci cand esti plictisit de toate cate ai, dar vine un prieten bun pentru care toate porcariile tale devin comori si creativitatea o ia de la capat.
Abia astept sa le vad in sfarsit ordonate pe: lego, cuburi, masini, pictura, playdough, instrumente muzicale, unelte, diverse si sa instauram regula nearuncatului tuturor in aceeasi cutie.
Va tin la curent, daca nu v-am plictisit cu existentialismul meu de mama care invata traind, primind, dand, amestecand, ordonand, obosind, plangand si razand, toate luate aproape impreuna.

joi, 2 noiembrie 2017

strada mea cu inimi rupte

Imi place plimbatul pe strazile rupte ale cairoului, am colturile mele cu oameni inimosi si uneori imi e de ajuns sa schimb cu ei 2 zambete sincere si 3 glume cu sambure de adevar, ca sa-mi netezesc un moral sifonat.
Vanzatoarea de legume se lumineaza cand ma vede si incropim o sezatoare din 2 lazi de ardei intoarse cu curu pardon in sus.
Ea stie ca mie nu tre sa-mi spuna nicio poezie despre cat de proaspat e spanacu azi si ce pret bun are fasolea verde. Poezia se scrie de mana mea cu retentie de apa in mana ei murdar de muncita. Ce-ti dau bomboana mea cu miere?
Da-mi o plasa ca-mi pun io.
Plasa ma fac, se executa ea.
Iau 5 cepe, 2 rosii, un ardei galben si juma de kil de fasole verde.
Atata doar?
Pai sa nu nasc pana acasa.
Hai nu-mi da bani.
Hai ca-ti dau. Ii dau. Ea isi scoate din san traista ei murdara si imi da un rest gros. E fericita ca imi face discount. Iar eu ma imbrac cu fericirea ei si nu insist sa-i dau mai mult.
Ne vrem binele si stim amandoua ca mai rar ca noi.
Mergi sanatoasa bomboana mea.
Intru intr-un magazin de haine ieftine si bune, aduse de prin outleturile lumii, din extrasezonul bogatilor pe tarlaua rupta a lu Nefertiti. Vanzatoarea e o gagicuta inimoasa si supraponderala, dar cine a zis ca s-ampartit norocu taliilor de viespe in mod cinstit cand a fost la imparteala?
O aud justificandu-se la telefon unuia - Mister, iar lacrimile ei stau sa curga. Pai mister noi trebuia sa fim 4, azi am venit numai eu, toti ceilalti au probleme, de ce e vina mea? De ce in fiecare zi e vina mea?
Mister ii tranteste telefonu in nas.
Eu ii spun ca nu-mi place s-o vad trista. Ca am crezut ca asta e businessu ei cand o vedeam asa devotata.
Nu e businessu meu. E doar un loc de munca.
E businessu lu mister, adaug.
Exact, isi resoarbe ea lacrimile.
Auzi cati ani ai? 23?
22.
Pai esti tanara. Da-l in ma-sa pa mister. O imbratisez. Ea plange. Esti de miere, imi spune si se lasa grea pe umerii mei acolo pentru ea.
Tu trebuie sa inveti sa selectezi oamenii pentru care merita sa plangi. Mama, tata, o prietena buna. Nu pt mister, ca mister cu cat plangi, cu atat te exploateaza.
Of, tata nu mai am, iar vreo prietena care sa simta cand mi-e greu si cu care sa plang pe merit cum zici tu, iar n-am.
Asta findca esti stresata. N-ai timp sa vezi clar cine te merita si plangi la mister cersind intelegere.
Ai dreptate, numai de mine se ia.
Pai asta e tactica lui, ca tu esti dedicata, iar ceilalti fiindca lipsesc, s-au scutit de ocara. Da tu sa nu uiti cine esti si sa-i raspunzi lu mister cu incredere, nu moale. Auzi si lasa jobu asta, cauta o gradinita, ca ai suflet bun.
M-am gandit sa incerc.
Pai asa sa faci, ca acolo cu copiii o sa-ti fie bine si mai sunt fete ca tine, mai bei un ness la pauza, mai o barfa. Ia-ti niste haine faine din cascarabeta lu mister din ultimu salariu si cauta-ti alt drum, fara plans.
Multumesc, imi zice ea, si nastere usoara.




duminică, 22 octombrie 2017

nesting

m-a informat toma de dimineata in drum spre gradinita ca bufnitele isi intorc capul la spate fara sa-si miste corpul. oare cum le iese treaba asta?
am raspuns facand pe desteapta ca au altfel structurat gatul, dar pentru toate aprofundarile exista google asa ca o sa ne dumirim diseara.
m-a intrebat apoi ce-as alege dintre toate culorile care imi plac? eu am zis galben, iar el a adaugat: si eu tot galben, ca atunci cand e frumos sa nu te obosesti alegand si lasi un suflet de incredere sa decida pentru tine.
l-am pupat pe par, el mi-a pupat burta cu frate mic in ea si l-am lasat sa-si construiasca ziua in regim montessori egiptenamente aplicat pe aripile lui de netaiat.
m-am asezat sub un copac, am lasat vantul sa-mi strice freza nou cioplita, de model finlandez cum ii place lu tatalutoma sa ma incadreze.
gleznele nu mi se umflasera inca, deci puteam sa ma aventurez la o plimbare pe strada mea rupta si ticsita de mestesugari.
un electrician mi-a confectionat o lampa de veghe, sa am la capul patutului cand o fi sa alaptez si sa schimb scutece de 3-5 ori pe noapte. ma uitam la mestesugul lui si-mi venea sa-i spun ca si parintii mei au lucrat la fabrica de becuri, dar nu i-am mai zis.
i-am dat niste techini bacsis si-am intrat in cascarabeta de vis a vis de unde mi-am luat uleiuri si prafuri cu care sa fac un sampon cinstit pentru buclele de aur ale lu toma.
am venit acasa multumita de shoppingu meu chibzuit, am montat lampa intr-o galetica de tabla si mi-am zis: da domne!
ma pun sa spal cu bicarbonat un sac de scutece refolosibile si-oi mura o conopida daca m-o tine entuziasmul.