marți, 20 iunie 2017

lire in circulatie si menta proaspata

toma, hai pe strada rupta sa luam legume si fructe.
imi iau bani sa-mi cumpar o masina de curse cu telecomanda, se entuziasmeaza toma si aduce 2 monede de o lira si o bancnota valorand cat un sfert din bogatia monedelor.
of toma, banii aia nu ajung de o masina de curse. Mai bine luam niste vopseluri si pictam o masina pe hartie.
pe care sa o transform ca prin magie intr-una adevarata?
of, si de etapa aia ai trecut, dar da, putem sa ne imaginam.
auzi, maybe I will find a kind guy who will sell me a racing car not very expensive.
toma, nimeni nu o sa-ti vanda o masina pt doar 2 lire jumate. e peste puterea kindness-ului. Kind esti tu cand ma intelegi si alegi sa cumparam vopsea.
hai ca vedem, conchide toma cu indulgenta.
ajungem pe strada rupta. Inainte sa merg la mosul care vinde mere, constiinta ma trage spre ghereta cu lacuri, vopseluri, pensule si dizolvanti. imi explic nevoile, toma cere 3 culori de vopsea: albastru, rosu si golden. Goldenu costa 25 de lire, cat 4 kg de mere. nu pot sa dau inapoi. copilu stie ce caroserie vrea.
un lipici, o spatula, 3 cutii de vopsea: 42. Dau 40 si-l pun pe toma sa contribuie cu lirele lui.
Vanzatorul e magulit. Nu poate sa primeasca din mana intinsa a copilului. Eu insist. Omu pune mana la inima si zice: nu-mi trebuie. Toma declara: he is kind.
He is toma, but we cannot play this game with everyone till we get a racing car.
mergem la mosul cu mere, apoi la caruta cu ardei, dovlecei si rosii.
hai si un buchet de menta desi nu mai am maini pentru atatea cumparaturi.
hai si juma de kil de prune altoite, 1 kil de banane si 10 lipii.
Burtosu care vinde banane e in forma: moama toma, daca nu-mi pun camasa buna data viitoare si facem o poza io cu tine langa caruta mea cu banane. Sa mor io de nu we go viral!
Las traistele langa taraba unui nene care vinde detergenti si sampoane. Il rog pe toma sa-i dea lu nenea ala o lira contra unei pungi mari de plastic, unde sa pun toate cele 12 pungi cu de-ale gurii.
Omu zice: tine-ti banu manca-l-ar nenea ca-ti dau punga de drag.
Toma confirma: he is kind too.
I know he is, but he's making us a favor so give him the money.
Toma insista ca un cavaler. Omu ia moneda si o pune la inima.
Toma, mandru de tranzactia lui spontana: i-am dat si bine ca i-a luat ca poate are un copil acasa.
Eu plang.
Toma continua: si copilul lui daca pune moneda sub o foaie de hartie si apoi coloreaza cu un creion moale, poate sa obtina forma monedei.
Pun zambet peste plans.
Ai dreptate toma. Ce frumos iti sta cu buchetul asta de menta in brate. Iti fac o limonada cand ajungem acasa.

duminică, 18 iunie 2017

coincidente negrabite si tihna cu gust de trestie de zahar

in ultimii 12 ani am impletit joburi, am jonglat cu oportunitati sau m-am incorsetat in functii initial convenabile, apoi sufocante. am investigat erori bancare, am citit povesti, am scris ghicitori, am conferentiat, am regizat un experiment teatral, m-am dat dea berbeleacu, am facut teme cu copii, am gatit bomboane de ovaz in cateva scoli ale lumii, am implementat programe educative, am cantat, am facut workshopuri cu mame si bebelusi. m-am ramificat in toate directiile sufletului indiferent de tara, de limba, de bariere.
am devenit mama si l-am amestecat pe toma cu toate nevoile mele creative, astfel ca de colo pana colo ne-am intamplat impreuna, la job si acasa, in parcuri sau in clase, in temeri si in certitudini.
cu a doua sarcina insa am ales sa ma opresc un pic. sa ma dau jos din trenul grijilor pentru lume, in statia grijilor pentru mine.
astfel ca las timpul sa curga cum stie el, nu-l grabesc cu deadelineuri, gatesc cu mai multa dragoste, explorez ingrediente, m-am apucat de cursuri gratuite on-line, plantez flori, vizitez oameni dragi, sunt flexibila.
n-am garantii financiare, n-am rezerve, n-am backupuri materiale. am incredere. merg in directia viselor, imi ascult corpul, il pup pe toma mai des, il cert mai rar. improvizez o rutina zilnica de la care ne abatem cu detasare, daca momentul cere un focus nou.
nemultumirile de circumstanta nu mai apasa ca in zilele stresante. timpul trece cinstit, ieftin dar nepretuit. 
azi am fost in parcul in care urmeaza sa citesc povesti pentru copiii din cartier. mi se pune la dispozitie un chitarist care sa ma ajute sa atrag audienta de partea magica a universului. un baiat talentat, care a invatat sa cante la chitara singur, de pe youtube. un spirit necontaminat.
m-a surprins extraordinar intalnirea cu el. sunt sigura c-o sa fie un proiect bun si abia astept sa expun egiptul la ce nu stia ca-i trebuie.
si ma gandesc ce frumos rasar coincidentele negrabite. cum se leaga colaborarile spontane si cum materialul cade in plan secund ca o eventuala rasplata a unui efort demn de remunerat. si cum nici nu conteaza gradul de fezabilitate al proiectului.
si merg sa celebrez viata inca o data, cinstindu-mi copilul din strada si copilul din pantec cu un suc de trestie de zahar.
ce gust bun are tihna.

duminică, 11 iunie 2017

inimi cu picioare

incep ziua cu un interviu despre o posibila colaborare cu o librarie noua, angajandu-ma mai mult moral decat fizic sa citesc povesti copiilor din cartier.
Am fost in egipt si in viata in general in egala masura intervievatoare si intervievata, deci nu mai am de mult emotii in legatura cu ce rezultate poate sa aduca o intalnire - de afaceri, s-o numim plastic.
daca angajez, nu promit si nu amenint. daca ma angajez, nu cersesc si nu ma vand.
Schimb rolurile in functie de ce imi rezerva viata. Uneori sunt eu la carma, alteori fac cu mana vaporului cu oportunitati si sar in el cu entuziasm.
azi ma intervieveaza o gagicuta mai tanara ca mine, bine intentionata, senina dar trista pe dedesubt, onesta si fragila.
Discutam posibilitati, ma pliez pe nevoile eventualei fise a postului, ea se relaxeaza.
Am facut mai mult free lancing decat a facut ea scoala, deci simt s-o pun in garda cu eventualele riscuri ale proiectului pe care il gestioneaza.
Apoi dezbatem niste probleme de suflet, ea nu era gata sa planga, dar eu imi cunosc atributele de vraci si ii spun ca poate sa planga. O imbrartisez.
Se deschide. Aprofundam. Imi spune: ce draguta esti. Nu e corect ca am divagat de la aspectele profesionale ale interviului.
Stiu, raspund. Dar suntem inimi cu picioare, nu femei de afaceri.
O ghidez un pic, nu stiu cat am ajutat, dar ea zambeste. Poate si-a mai clarificat din dileme cu intalnirea asta. Ne intoarcem la pretul corect al colaborarii noastre. Eu cer mai mult decat calculase ea. Ii spun ca stiu cat valorez si nu mai pierd timp sa conving angajatorii de abilitatile mele. Ea ma asculta ca o sora mai mica si noteaza moale cu creionul in agenda ei pe care scrie life is a journey, pretul corect.
In tot timpul asta toma rasfoieste 3 carti, mananca un mar, da 1 tura de parc si vine sa ma traga de mana ca ma intind mai mult decat subiectul interviului.
Ii spun si ei: copilul meu simte ca noi am inceput aici o sedinta de terapie si ma intoarce la negociere.
Batem palma ca doua surori, eu sper mai mult sa-si rezolve problemele personale decat sa dam lovitura cu storytelling-u, desi sunt sanse sa se lege amandoua, daca alah e baiat de treaba desigur si nu cu obrazu gros pe sub barbile ca taciunii.
ma plimb cu toma plictisitul prin parcul larg gata sa se umple cu povestile mele.
Promit o inghetata si ma tin de cuvant.
Mersi mami.
Mersi toma for being the sweetest boy.
Mergem pe strada negotului meu preferat.
Cumpar juma de kg de ceapa, juma de fasole verde, o mana de piersici, un pepene, 10 lipii, 1 kg de rosii. Negociez mai abil ca saptamana trecuta, nu intru aproape in niciun conflict.
Toma cere o pereche de crocsi contrafacuti si fiindca tot deranju costa un eur jumate, ma conformez deschisa la inima.
Intram in cascarabeta cu slapi, imi asez burta in 4 luni pe un scaun jerpelit, iar toma se aseaza pe jos, la racorica.
Ne luam amandoi 1 minut de umbra buna si asteptam in aceasta cabina de proba mai generoasa ca ramadanu.
Tarlicii stralucesc ca marea mediterana si-i luam cu banu jos.
Car eu pepenele se ofera toma recunoscator.
Mersi toma, tu cara jumatea de fasole c-om gasi un golan sa ne urce sarsanalele intr-un taxi si sa incheiem dimineata aceasta productiva.




vineri, 2 iunie 2017

Intimitati

De unde sa incep?
Egiptul se umple vara de soparlite care iti intra in casa prin balcon. Poti sa mori de panica la ceas de seara sau poti sa le lasi linistite sa-si vada de drum pe peretele din dormitor. Nu sunt toxice, nici nu musca, de altfel nu cred ca se apropie de oameni, dar mananca si ele o insecta ceva de prin spatele unui dulap prafuit.
Tatalutoma a izolat un gecko dinasta intre plasa de tantari si fereastra, astfel incat biata reptila sta in dreptunghiul asta de metru pe juma de metru de vreo 3 zile.
Am discutat indelung soarta lu ala micu, ca sunt si eu mama si ma gandesc la familia reptiliana care ii duce dorul. Tatalutoma a argumentat ca asta e lectia pentru restul familiei lui, sa stea in banca lor, sa populeze alti pereti, nu sa ne imaginam noi cum ne incaleca in somn. Si ca nu moare ca respira ca belferu prin pkasa de tantari, iar fereastra e de treabs, nu apasa.
Toma empaticul, pledeaza si el pentru eliberarea lu gecko. A facut tatalutoma o gaura in respectiva plasa de tantari, deschizand cealalta fereastra, sa iasa prapaditu ala facut sandwich. E uite ca el nu iese. Ii place asa intre plasa si geam.. se uita la noi cum ne omenim liberi in dormitorul din care l-am alungat.
Tomaaa, iesi din cada si hai sa-ti iei pijamaua pe tine.
Nu vreau sa ma vada gecko in pielea goala.
Hai ma toma ca si tu tot fara chiloti l-ai vazut in rama. Si el nu s-a mai vaitat.
Si el are penis?
Ei.. nu cred ca are. Astia depun oua, e altfel la ei, cred.
Si pipi pe unde face?
Ei.. transpira asa si gata.
Hai ma mami..
Peste 2 min il gasesc pe toma in dormitorul alaturat, citind despuiat pe un scaun, departe de privirile indiscrete ale lu gecko.
Si as pune o poza cu despuiatul meu adancit in lectura de seara, in mijlocul unui maldar de jucarii, pe scaunelul lui portocaliu, daca nu m-as teme de conservatorismu probabil ca foarte bine intemeiat al lu tacso.

luni, 29 mai 2017

You look like a movie

Mancam o mancare de vinete pe care o declar mancestrala.
Toma lovit de inspiratie zice: mami, you look like a paint! With lots of green on your face.
Adica cum? Se nedumereste tatalutoma printre imbucaturi.
Cum adica cum? Ma apar eu, adica arat ca o opera de arta, o capodopera, cu mult verde, adica always green, forever young, in face at least, from all the optimism, from all the smiles.
Aaa, se lamureste tatalutoma.
Toma conchide: Atat!
Mi-am construit o aura, ce-i drept bazandu-ma pe mancarea fara cusur pe care o efectuasem.
Sarumana pentru masaaa, repet eu formula magica atunci cand mi se scoala barbatii de la masa.
Toma se apara: nu ti-am zis deja ca e brilliant? Desi doar ma asemuise unei picturi cu verde in care eu m-am scufundat cu mandrie.
Inainte de culcare mi-a zis: mami pune-mi piesa aia cu: you look like a movie, you sound like a song.. si a adormit cu metafora asta care pe mine ma inlacrimeaza. Sa nu ne intristam totusi. Noapte buna.


duminică, 28 mai 2017

despre plans si alte manierisme

cairo. Un nou atentat. Copii morti, durere, frica dezgropata.
Oamenii se urasc si se invinovatesc. Eu tot mai cred ca nu e ura, e doar instigare la ura, adica o treaba mult mai lipicioasa, dar neautentica.
Traiesc in nefrica mea, ca o amfibie ancorata in rupt, dar detasata de consecinte, aplecata spre oameni, cu incredere in cine pot ei sa fie si nu cu mila a ce n-au mai reusit.
In nefrica il cresc si pe toma, in ciuda circumspectiilor lu tacso, care isi pierde speranta lui de neam ales.
in nefrica imi cresc si burta dospind de viata. In negarantia zilei de maine, dar in constiinta adevarului de azi si a lectiei de ieri.
Singura problema a internetului e ca prea des ne dezvaluie tot plansul lumii laolalta. Si ajungi sa dori pe sub carne pentru atrocitati aduse de vant din toate directiile.
Ajungi sa nu intelegi de ce nu dormi. Ce te-a lovit peste zi si-ai uitat ca n-ai terminat de plans?
Sa nu uiti sa fii fericit toma. Si sa-i ajuti si pe altii sa caute lumina. Ca de plans se plange oricum, fie din cauza unei explozii, fie ca mami ti-a confiscat tableta, fie de durere in cot, fie de furie de prea mult nerostita.
Doamne mami, te iubesc de-mi vine sa te omor si sa-ti mananc inima.
Hai ma toma, cum sa nu ma mai vezi in fiecare zi?
Aoleu, ce-am zis? Si se pune pe plans.
Discutam posibilitati, optiuni jn caz de nacaz, el asculta atent. E un copil alert. Isi cantareste emotiile bine inainte sa le arunce in lume. Si-mi pupa burta din cand in cand. Abia astept sa-i vad impreuna, sa le pun in farfurie, sa plang de fericire.

luni, 15 mai 2017

cu toma de colo pana colo

Ma intreaba toma la micul dejun: vacile fac pipi in loc de lapte?
Nu, fac pipi pe undeva iar laptele vine pe altundeva, vine din sani, cum a venit al meu cand te-am nascut.
Aha, deci si ele au sani. Au sigur ca au, dar cu o alta forma si dispuse intre cele 4 picioare.
Ai inteles gresit mami. Sunt 2 picioare si 2 maini, sa nu mai zici altfel.
Ok, hai ca am invatat amandoi cate ceva.
Pot sa ma uit si eu la niste desene pe tableta?
Ei, asa dis de dimineata? Mai bine incropim niste plastelina.
Hai ma mami, mai bine eu ma uit la desene si tu te joci cu plastelina ta de casa si fiecare e fericit.
Hai si tu la plastelina mea o vreme, mai povestim despre vaci, mai modelam niste cifre.
Ooof.
Se termina atelierul de plastelina, il conving sa mergem sa cumparam niste legume.
Iese din casa cu un prosop in mana.
Ce faci toma cu prosopul ala?
E pentru cand o sa transpir.
Hai ma ca la 43 de grade te usuci instant.
I said i need it, then i need it.
N-am mai comentat.
Pe strada ma intreaba: mami n-ai si tu un short?
Ba am toma, dar nu pot sa-l port, ca in egipt femeile nu se pot expune libere.
Si eu de ce pot?
Pai ca tara asta favorizeaza barbatii, iar femeile umbla mai mult acoperite.
Eu zic sa-ti pui mami un short si lumea va zice: uau ce frumusete, ia sa ne imbracam si noi asa.
Mersi toma, esti dragut.
Luam de la caruta cu legume 1 kg de rosii, unu de castraveti si 2 ardei. O sa te ajut cu sacosele, imi zice barbatelu meu in short.
Mersi, sunt ok.
Cum te mai simti? Imi verifica el sarcina.
Raspunde tot el: esti bine, altfel mi-ai fi zis taci toma.
Luam 3 porumbi de fiert si 10 lipii.
Heei toma, ce faci? Bine ai revenit din romania, ne spune vanzatorul de legume care ne stie de vreo 5 ani dar care ne-a mai pierdut urma in cele 8 mutari efectuate de-a lungul si latul metropolei.
Omul asta stie tot despre mine? Intreaba toma preocupat. Te cunoaste de cand te purtam in esarfa printre tarabele lui. E frumos cand oamenii nu te uita.
Un baiat pudrat tot cu faina, iese din vatra cu lipii la o pauza de pepsi. I se sparge sticla iar un coleg de-al lui zice: super!
Baiatul e trist. Minunea falsa se zvanta pe asfaltul de foc. Mi-e mila de el. Se duce inapoi la cuptor dupa ce va fi cules cioburile. Imi vine sa- i iau o sticla noua dar poate numai platita de pepsi pentru o asemenea reclama cu nota umana. N-are nimeni timp de promouri cu suflet. 2 magari albi isi mananca legaturile de patrunjel la coltul strazi, iar universul spala astfel pacatul cu gust de guma de-acum zvantat bine.
In drum spre casa toma ma intreaba de nicaieri daca nu cumva albinele vor sa ne decoreze pielea cu o bulina roz cand ne inteapa. Ma rog, e frumos ca poti sa interpretezi astfel durerea. Cred ca doar pentru ca nu te-a intepat niciodata o albina.
Ajuns in casa cerseste iar niste desene pe tableta.
Tati ii spune ca numai dupa ce se joaca un pic cu jucariile lui.
El se joaca o vreme si apoi vine sa ma intrebe daca eu cred ca a trecut un picul sau a trecut mai mult decat un pic.
Il invit sa-mi spele legumele pentru mancarea de mazare sa mai trag pentru a 14a oara de timp.

El le spala cu grija si-l las jumatate de ora la tableta, c-o fi invatat deja ca la bucurie e de lucru.