luni, 15 mai 2017

cu toma de colo pana colo

Ma intreaba toma la micul dejun: vacile fac pipi in loc de lapte?
Nu, fac pipi pe undeva iar laptele vine pe altundeva, vine din sani, cum a venit al meu cand te-am nascut.
Aha, deci si ele au sani. Au sigur ca au, dar cu o alta forma si dispuse intre cele 4 picioare.
Ai inteles gresit mami. Sunt 2 picioare si 2 maini, sa nu mai zici altfel.
Ok, hai ca am invatat amandoi cate ceva.
Pot sa ma uit si eu la niste desene pe tableta?
Ei, asa dis de dimineata? Mai bine incropim niste plastelina.
Hai ma mami, mai bine eu ma uit la desene si tu te joci cu plastelina ta de casa si fiecare e fericit.
Hai si tu la plastelina mea o vreme, mai povestim despre vaci, mai modelam niste cifre.
Ooof.
Se termina atelierul de plastelina, il conving sa mergem sa cumparam niste legume.
Iese din casa cu un prosop in mana.
Ce faci toma cu prosopul ala?
E pentru cand o sa transpir.
Hai ma ca la 43 de grade te usuci instant.
I said i need it, then i need it.
N-am mai comentat.
Pe strada ma intreaba: mami n-ai si tu un short?
Ba am toma, dar nu pot sa-l port, ca in egipt femeile nu se pot expune libere.
Si eu de ce pot?
Pai ca tara asta favorizeaza barbatii, iar femeile umbla mai mult acoperite.
Eu zic sa-ti pui mami un short si lumea va zice: uau ce frumusete, ia sa ne imbracam si noi asa.
Mersi toma, esti dragut.
Luam de la caruta cu legume 1 kg de rosii, unu de castraveti si 2 ardei. O sa te ajut cu sacosele, imi zice barbatelu meu in short.
Mersi, sunt ok.
Cum te mai simti? Imi verifica el sarcina.
Raspunde tot el: esti bine, altfel mi-ai fi zis taci toma.
Luam 3 porumbi de fiert si 10 lipii.
Heei toma, ce faci? Bine ai revenit din romania, ne spune vanzatorul de legume care ne stie de vreo 5 ani dar care ne-a mai pierdut urma in cele 8 mutari efectuate de-a lungul si latul metropolei.
Omul asta stie tot despre mine? Intreaba toma preocupat. Te cunoaste de cand te purtam in esarfa printre tarabele lui. E frumos cand oamenii nu te uita.
Un baiat pudrat tot cu faina, iese din vatra cu lipii la o pauza de pepsi. I se sparge sticla iar un coleg de-al lui zice: super!
Baiatul e trist. Minunea falsa se zvanta pe asfaltul de foc. Mi-e mila de el. Se duce inapoi la cuptor dupa ce va fi cules cioburile. Imi vine sa- i iau o sticla noua dar poate numai platita de pepsi pentru o asemenea reclama cu nota umana. N-are nimeni timp de promouri cu suflet. 2 magari albi isi mananca legaturile de patrunjel la coltul strazi, iar universul spala astfel pacatul cu gust de guma de-acum zvantat bine.
In drum spre casa toma ma intreaba de nicaieri daca nu cumva albinele vor sa ne decoreze pielea cu o bulina roz cand ne inteapa. Ma rog, e frumos ca poti sa interpretezi astfel durerea. Cred ca doar pentru ca nu te-a intepat niciodata o albina.
Ajuns in casa cerseste iar niste desene pe tableta.
Tati ii spune ca numai dupa ce se joaca un pic cu jucariile lui.
El se joaca o vreme si apoi vine sa ma intrebe daca eu cred ca a trecut un picul sau a trecut mai mult decat un pic.
Il invit sa-mi spele legumele pentru mancarea de mazare sa mai trag pentru a 14a oara de timp.

El le spala cu grija si-l las jumatate de ora la tableta, c-o fi invatat deja ca la bucurie e de lucru.

marți, 9 mai 2017

O minune, doua minuni

toma stie ca va avea o sora de cand il rugam sa nu rupa cartile ca sa ii poata citi si ei.
a inceput in desenele de familie sa introduca un bebelus de dinainte ca noi chiar sa ne punem pe treaba.
l-am rugat doar sa inceapa sa se imbrace singur, ca sa ma pot concentra pe scutecele lu aia mica atunci cand o fi sa vina.
micuta se coace miraculos in casa ei de apa si poate ca nu se cade sa-i scriu coacerea de atat de devreme, dar simt sa stochez replicile fratelui mai mare, de-acum niciodata singurul, toma.
mami, deschide gura, vreau sa-i zic ilincai ceva.
tati, nu mai ridica tonul ca se sperie ilinca in burtica.
nu mai bausem cola de 10 ani, cand m-au trimis poftele catre un frigider pacatos. m-a oprit toma: hei, you have a baby inside!
mami, mananca cu inghitituri mici ca sa se descurce si ilinca.
pune urechea pe burta mea de inceput si zice: o aud cum bea apa.
e minunat sa vezi un pui de om participand activ, inquizitiv, senzitiv la formarea unui alt pui de om.
ca atunci cand il astepti pe mos craciun, stiind ca de fapt parintii tai au plamadit surpriza, care vine taman peste 9 luni, dar lucrezi zi de zi, cot la cot cu mosu la faurirea cadoului pe care l-ai imaginat deja in desene, pe cand samanta era vis.

duminică, 30 aprilie 2017

cata romanie sa inghesui intr-un bagaj?

se imping zilele unele pe altele dinspre vacanta incarcatului pieptului spre avionul de cairo, cu escala mica prin grecia cat sa luam un sapun extravirgin si-o branza feta cu ierburi.
cata romanie sa inghesui si-ntr-un bagaj spre cairo?
2 strachini de la mamaie, 2 linguri de lemn, un sufertas cu capac, o tigaie, o zacusca, 2 gogosari, 2 tuici, o visinata, 3 covrigi, o mana de pufuleti, o mana de iarba proaspat cosita, 3 sticlute de ploaie, o punga de malai, o ciocolata amaruie. mai strecori niste magneti cu pelisorul si cu 2 iobagi in opinci care se pupa in spatele unei capite de fan.
strangerile de inima nu le mai iei, sa nu te ingreuneze. cat a durut oftezi 'si' lasi, cat a bucurat oftezi 'ca' lasi.
oamenii iti ureaza de bine, iar tu le multumesti ca isi fac timp de un gand bun. ca timpul a devenit o iluzie. se joaca cu noi si ne pacaleste sa inramam nemultumirile, ca sa ne dam motiv de imbufneala. si cand a trecut, ne asteapta la colt sa ne bata obrazu ca prea ne-am luat cu ce nu conta.
am vrut sa iau cu mine o poza de la mamaia. dar ea nu are decat una in casa mare, cu ea si cu tataie la nunta lor fara rochie de mireasa. nu zambeau, se uitau asa drepti si gri la viata. o poza de acum 70 de ani. 'ai vazut o barza la telivizor cum dadea dan aripi si sa scutura da zapada? iera pa un acoperis', i-a comunicat mamaie lu toma care o asculta cu gura cascata. se infiripase un moment. povestitorul avea 90 de ani iar ascultatorul nu intelegea limba romana. dar povestea se spunea si mie imi statuse inima.
mamaie, ciresu asta cand l-ai pus?
ehee, da mult.
cand eram io mica nu era.
ei, l-oi fi pus mai tarziu.
imi pare rau mamaie ca plec si din ciresu asta n-am sa gust. ca na, nu pot sa prind si zapada in aprilie si cirese coapte. acu sa nu-l supar pe dumnezeu.
si rup o ciresica cat o gamalie de ac si-o rontai cat sa gust ce n-am sa apuc sa gust. m-am transpus. am reusit. inceputul de cireasa m-a dus unde imi trebuia sa ajung. apoi gustul s-a amestecat cu lacrimi si s-a pierdut in neputinta, acolo unde se pierd sutele de clipe traite pe jumatate sau stoarse in avans, sau oftate post mortem.
ma intreb cate suflete am reusit sa deschid in vacanta asta. cate au ramas nedeschise, nepansate, nepalpate. n-o sa ma mai intreb, ca sa incep pe indelete sa impachetez dorurile.
cata romanie sa inghesui intr-un bagaj?


joi, 13 aprilie 2017

un covrig sarat e viata

avionul aterizeaza. inspir. expir. imi vad durerea din urechi cu ochiul nesuparat al mintii. solul romanesc imi umple ochii nemintii de lacrimi. mangai capul transpirat al copilului meu dormind si-i spun pe sub lacrimi: te-am adus acasa toma. rotile avionului turuie. capitanul ne multumeste pentru participare si ne ureaza un sejur placut. aplaud spart, cu palmele si cu inima. nu mai aplauda nimeni cu mine. sunt singura in manifestul asta de gratitudine. sa nu iei toma viata de-a gata niciodata. cand o sa dormi tu o sa aplaud eu, iar cand voi dormi eu, sa aplauzi tu. sa aplauzi viata in tot greul ei. sa plangi plans de om cand te intorci acasa. sa te uiti la locuri si la oameni cu intelegere, sa-i asculti si sa le spui cum a fost pe unde ai fost.
dar eu nu stiu romaneste, ofteaza toma.
lasa c-o sa inveti, cum ai invatat tu in araba si in engleza griji si bucurii, consecinte si doruri, constructii de vise si revelatii de inceput de constiinta.

ajungem la pucioasa. cine ar fi crezut ca aici e raiul? da, raiul urzicilor, al liliacului, al oului de curca, al zambilei firave, al muraturilor si al borcanelor de zacusca. raiul in care mamaia vorbeste engleza iar tataia isi pune sufletul in semne.
un covrig sarat e viata, toma. un covrig de care uiti ca ti-a fost dor si pe care poti sa plangi sfarmand-ul. si linistea asta, de unde vine ea? am astupat-o cu vuiete la cairo ca s-o dezgolim azi si sa ne fie aproape rusine c-o uitasem.

miercuri, 22 martie 2017

tigrul din sufragerie

am mancat un catel de usturoi nou, am baut sucul a 2 lamai, iar toma mi-a uns nasul cu unt de moringa. pana maine dimineata sper sa ma scot din guturai.
hai mai mami ca n-ai nimic, ma incurajeaza toma. eu si tati ne mai imbolnavim, dar pe tine nu te-am vazut niciodata.
ei toma, asa sunt eu o discreta. bea si tu niste lamaie sa nu dai vina pe mine maine dimineata.
hai ca beau. auzi mami? eu tot nu stiu ce sa-i zic lu yassin, colegul de la gradinita care are un tigru deadevaratelea acasa.
hai ma, iar ma iei cu tigru lu ala?
da ma, cica ar putea sa ma manance.
bai toma, yassin n-are niciun tigru. de unde si l-a luat?
ei, uite ca s-a dus in jungla si l-a adus.
zi-i ca ai si tu o maimuta care poate sa-l gadile pe tigrul lui.
rade toma cu lacrimi. apoi se opreste brusc. da ma, da noi n-avem nicio maimuta. el are un tigru.
bai mai lasa-ma. zi-i sa-l aduca la gradinita, cu tot cu scutece, daca nu e pottytrained inca.
toma iar rade cu lacrimi, fiindca pottytrainingul e faza care face diferenta intre un toddler si un ditamai english 3.
zic: intreaba-l asa de curiozitate, face la toaleta tigrul sau in mijlocul casei. si cine da cu mopul dupa el?
hai ca s-o mai fi dizolvat frica dupa atata ras cu lacrimi.
a adormit toma pe fuga.
am ramas asa gandindu-ma la ce proportii poate sa ia o minciuna in fata unui copil care se teme sa minta.
si cum de altfel universul graviteaza in jurul catorva minciuni esentiale, speculate de niste baieti cu tigri in sufragerie.

marți, 21 martie 2017

serbare cu cu zambete, cu multe neputinte, dar mai ales cu putinte

imi odihnesc oboseala deasupra unei cani cu ceai de anason. pe cana e trecuta reteta unei perfect teacher, asa cum m-a vazut mama tamarei la serbarea de azi.
o serbare grea cu mult plans de copii de 2 ani, cu multe asteptari, cu flori si cadouri, ca-n copilaria gradinitei nr 3 de la pucioasa.
eu n-am plans niciodata la serbare. si poate asa am ales drumul asta carieristic, sa dau din forta mea copiilor care nu-si stapanesc emotiile in fata multimii.
din 21 de copii, 10 mi-au plans cu urlete, vreo 3 au tacut muti, iar restul au reusit sa-si gestioneze cu brio emotiile.
am cantat, am sters lacrimi, am dat incredere, am suflat nasuri. i-am aratat-o unei fetite planse pe mama ei. ea a zambit scurt si apoi s-a intors cu spatele. a stat asa toata serbarea, ca si cand ar fi pedepsit-o pe mama ei pentru toata drama la care s-a facut complice.
la un moment dat am luat-o in brate si-am adus-o langa mine, cu fata spre mami. ea a plecat la scaunelul care ii era destinat si a continuat sa stea cu spatele. asa a aratat demnitatea unui copil care nu a implinit 2 ani.
a inteles ca nu am mintit-o, ca mami chiar a venit si o aplauda, dar pentru tot plansul platim si eu si maica-sa.
la final de serbare m-a luat in brate, mi-a dat o floare, m-a iertat.
n-o sa stiu niciodata cat a durut.
m-am luat cu alte mame, cu alti plansi, cu alte zambete, cu alte flori. apoi mi-am amintit ca pe scena e copilul meu, care canta si el pentru mama lui, prea ocupata sa-l urmareasca. si mi-am abandonat plansii, mamele, cadourile si -am alergat sa strig bravo tomaaa. era cel mai bun de pe scena. nu-mi place sa zic asta, dar asa era. canta din toata inima cu emblema cu i have a super mom, scrisa de el cu mis maria, portugheza entuziasta careia ii dedic tot timpul meu neliber.
eram mama, profesoara, coordonator, om. reusisem.
ms maria l-a intrebat: did you tell your mom what is your super power?
eu am raspuns cu o intrebare: love?
in timp ce eu verificam raspunsul corect, toma avea sa raspunda: Love.
am zis: heeei, am stiut.
mis maria mi-a spus ca toma, cel neexpus la tv sau la super eroi, a intrebat-o trist: mis, what is my super power? intelesese deja ca nu e cel mai bun a alergat si nici cel mai puternic din clasa. iar mis i-a spus: love is your super power and it will stay with you forever.
am plans. mi-am permis sa plang, da. ca mi-am format - oriunde am lucrat - o echipa de inimi care imi propaga cumva mesajul educational, desi s-au nascut in portugalia, in siria, in liban sau in egipt.
a fost o alta serbare cu emotii amestecate, cu ofuri, cu doruri, cu neputinte, dar mai ales cu putinte.
ma culc plina. am razbit.

miercuri, 15 martie 2017

de-ale inimii

se dizolva zilele unele intr-altele, tavalugul grijilor batatorind fel de fel de emotii fragede, pe care abia mai apuc sa le agat in cate un cuier de gand si sa le scriu intr-o seara obosita ca asta, langa un pahar de vin de portocale, facut de tatal copilului meu, care se pricepe uite, la copii si la vin.
la gradinita clasa mi-a devenit neincapatoare. 23 de copii isi misuna nerabdarea, curiozitatile, razvratirile, pacea uneori, laolalta, pe o singura voce care urla in timpanele mele: copilarieee.
ei au intre 2 si 3 ani, deci cata disciplina sa visezi ca reusesti sa instaurezi la o astfel de varsta? ii lasi sa devina cine sunt, le canti, le asculti plansul, le pupi parul, le documentezi progresul motric, te faci ca te superi pe ei, ii iei de cate o aripa si-i zbori ca-n lanturile mici de la balciul de mosi la care mergeam eu peste calea ferata cand eram mai mare ca ei un pic.
cum sa le zic eu ca am obosit? cum sa le explic ca ma pregatesc sa ma desprind de jobul asta inainte sa ma inghita.
cum sa le spun eu ca trebuie sa ma iubesc pe mine ca sa stiu sa iubesc mai departe.
vorba lu cosbuc in elzorab: odorul meu, tu stii ca eu te vand.
maine am serbarea de ziua mamei. am mainile calde de atatea felicitari, flori de hartie, coroane galbene pe care le vor purta maine mogaldetele mele daca vor reusi sa nu planga.
cine sunt eu sa le incui emotiile? cata sa fiu sa radiez incredere la puterea 24?
am sunat azi toate mamele care nu stiau de serbare.
mama unei fetite cu picioare moi mi-a raspuns ca micuta a suferit ieri o operatie in coloana si ca daca nu o tin durerile la pat, ea va fi prezenta la filmare, cu aparatul ei cu rotile cu tot.
mi-a stat inima. cand eu ma ingrijorez pentru cati copii n-or sa-mi cante maine, o alta mama se ingrijoreaza pentru picioarele fetitei ei care nu vor deprinde niciodata mersul. ca asa s-a nascut ea cu picioare moi si vointa de fier.
peste plansul meu se asterne plansul lu tatalutoma, care l-a pierdut mai ieri pe tatal lui.
toma ii spune ca daca ne uitam la stele cu atentie, am putea sa-i vedem chipul bunicului intr-una din ele, asa l-a invatat pe el educatoarea lui portugheza si apoi toti mergem acolo la bunicul candva, mai adauga toma cu detasare.
inchei povestea sa apuc sa dorm si eu 10 ore pana la serbare.
o sa fie bine.